O adevar sublime …
de Mihai Eminescu
O, adevar sublime o, tinichea si paie!
O, poezie mandra o, buiguit nerod!
Istorie spirata minciuna si bataie,
Amor ceresc si dulce a mucosilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul sui si sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste de berbec,
Stapan pe-a ta gandire cum esti p-instinct stapan
Se vede cand femeia goleste al ei san.
Cand poala si-o ardica, de pulpa-i vezi, stapane,
Tu nu surazi cu rasul cel lacom si murdar,
Tu nu esti ca un taur si nu esti ca un cane,
Ce umil da din coada catelei lui cu har.
Nu esti gelos ferit-a... cucosii doar si vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe si lacrima muierii
Nu misca al tau suflet, nu-ntuneca defel.
Esti bun cu ai tai semeni, nu c-alte animale.
Tu ii iubesti atata incat ii strangi de gat...
si-i faci s-admire geniul sunarea unei oale
si limba ta de flacari si plina de urat.
Istoria omenirei cu regi de poezie,
Cu regii de razboaie e ca si un poem;
Dar totusi rog divina ca deparcior ramaie
De corpul meu nevrednic nu-mi vine la cherem.
Cugetatori ai lumei! o, imputiti eterul
Cu sisteme inalte, puneti-l in saltar.
O lada este lumea cu vechi buclucuri ceriul
De stele si comedii va este un hambar.
Preoti cu crucea-n frunte, visternici de mistere,
Voi sunteti sarea lumei, formati inima ei.
E rau numai ca ziua stati pe mancat si bere
si sara pe minciune si noaptea pe femei.
O, dranganiti pe ganduri voi, muzici; voi, sculptor,
imi pipaiti cu mana un corp tremurator;
si, voi, artisti dramatici, strambati-va la luna,
Pictori, eternitatea v-asteapta c-o cununa.
Tu, timp, nu poti cununa in degete s-o sfermi,
Caci zugravir-atata de bine saci de viermi.
O, regi, ce pusi pe tronuri de Dumnezeu sunteti,
Sa platiti balerine si tiitori s-aveti,
O, diplomati cu graiul politicos si sec,
Lumea cea pingelita o duceti de urechi.
imi place axiomul cel tacit, fiinti spurcate:
Popoarele exista spre a fi inselate.
O adevar sublime …
Aceasta pagina a fost accesata de 4178 ori.
