O calatorie in zori

O calatorie in zori

de Mihai Eminescu

A noptii gigantica umbra usoara,
Purtata de vint,
Se-ncovoie tainic, se leagana, zboara
Din aripi batind.

Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsa din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor sin;

Raspinde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Si Chloris din roze isi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;

Iar riul suspina de blinda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde rasfringe-n tacere
Fantastic purpur;

Si pasarea cinta suspine-imitinda
Un cintec de-amor,
Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda
La plinsu-i de dor.

Pe cimp se vad doua fiinte usoare
Saltinde pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutura-n boare
Subtire voal;

Ca Eol, ce zboara prin valuri si tipa,
Fugarul usor
Necheaza, s-arunca de spinteca-n pripa
Al negurei flor,

O dalba fecioara adoarme pe sinul
De-un june frumos,
Astfel cum dormita oftarea, suspinul
in cintul duios;

Iar talia-i nalta, gingasa, subtire
Se mladie-n vint,
Si negrele-i bucle ondoala-n zefire,
Sclipesc fluturind.

I-adoarme pe sinu-i, se leagana-n brate
in tandre visari;
Pe cind ca profume pe blinda ei fata
Plutesc sarutari.

Iar aeru-n munte, in vale vibreaza
De tainici oftari;
Caci junele astfel din pieptu-i ofteaza
in dalbe cintari:

„Ah! asculta, mindrulita,
Dragulita,
Soapta-mi blinda de amor,
Sa-ti cint dulce, dulce tainic,
Cintul jalnic
Ce-ti cintam adeseori.



De-ai fi, draga, zefir dulce,
Care duce
Cu-al sau murmur frunze, flori,
As fi frunza, as fi floare,
As zburare
Pe-al tau sin gemind de dor;

De-ai fi noapte, -as fi lumina,
Blinda, lina,
Te-as cuprinde c-un suspin
Si in nunta de iubire,
in unire,
Naste-am zorii de rubin;

De-as fi, mindra, riusorul,
Care dorul
Si-l confie cimpului,
Ti-as spala c-o sarutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sinului!“

Ca Eol, ce zboara prin valuri si tipa,
Fugarul usor
Necheaza, s-arunca de spinteca-n pripa
Al negurei flor;

Vergina il stringe pe-amantu-i mai tare
La sinu-i de crin,
Si fata-si ascunde l-a lui sarutare
in par ebenin.

Iar Eco isi ride de blindele plingeri,
De junii amanti,
Si riul repeta ca cintul de ingeri
in repede dant:

„De-as fi, mindra, riusorul,
Care dorul
Si-l confie cimpului,
Ti-as spala c-o sarutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sinului!“




O calatorie in zori


Aceasta pagina a fost accesata de 3152 ori.
{literal} {/literal}