O, dulce inger bland...
de Mihai Eminescu
O, dulce inger bland, Cu ochi uimiti de mari, La ce mai reapari Sa-ngreui al meu gand? Parea ca te-am uitat, Ca n-oi mai auzi Ca-mi amintesti vo zi Din viata mea de sat! Mai poti sa-ti amintesti Cum noi imblam disculti Si tu steteai s-asculti Duioasele-mi povesti? Spuneam cum au imblat Frumos fecior de crai In lume noua ai Iubita de-au aflat! Ca si cand te-ai mira, Tu ochii mari faceai, Desi ma pricepeai C-o spun in pilda ta; S-apoi cand te rugam Sa-mi spui de ma iubesti Prindeai ca sa soptesti Cu buzele abia! Si-mi raspundeai cu dor: ,,Tu nu ma vei cata, In veci raman a ta Caci drag imi esti de mor...” Uitasi al tau cuvant: Nu m-ai chemat sa viu Alaturea-n sicriu, La stanga ta-n mormant! Dar azi, cand se parea Ca-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai aratat Ca-n tineretea mea; Suflarea ta usor Zburat-au racorind Si reintinerind Intaiul meu amor. Mai tare sa-mi vorbesti: De mine ce te temi? S-aud cum lin ma chemi Acolo unde esti! Curand, curand si eu Imi pare c-oi pleca Pe dulce urma ta, Iubit copilul meu!
O, dulce inger bland...
Aceasta pagina a fost accesata de 6222 ori.
