O, stinga-se a vietii ...

O, stinga-se a vietii ...

de Mihai Eminescu

O, stinga-se a vietii fumegatoare facla,
Sa aflu capataiul cel mult dorit in racla!
N-aflai loc unde capul in lume sa mi-l pun,
Caci n-am avut taria de-a fi nici rau, nici bun,
Caci n-am avut metalul demonilor in vine,
Nici pacinica rabdare a omului de bine,
Caci n-am iubit nimica cu patima si jind...
Un creier plin de visuri s-o inima de rand.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l vad intors...
Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retors
De manile uscate a vremii-mbatranite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncalcite:
Nu-ntreb de ce in lume nu ne e dat de soarte
Noroc fara durere, viata fara moarte.
Am pus demult deoparte acele roase carti
Ce spun c-a vietii file au vecinic doua parti...

Cu-a lor intelepciune nimica nu se schimba
Cu dezlegari ciudate si cu franturi de limba
Ocupe-se copiii... Eu pun o intrebare
Nu noua, insa dreapta... nu libera, dar mare.



Viata, moartea noastra noi le tinem in mani,
Pe ele deopotriva noi ne simtim stapani.
O cupa cu otrava, un glonte, un pumnar
Ne scapa deopotriva de-o lume de amar.
De ce tin toti la dansa, oricat de neagra fie?
Ea implineste oare in lume vo solie?
E scop in viata noastra vun scop al mantuirii?
Nu junghiem fiinta pe-altarul omenirii?
A gandului lucire, a inimei bataie
Ridica un graunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Traind cu moartea-n san
Pe altu-n asta lume il doare mai putin?
O, eu nu cer norocul, dar cer sa ma invat
Ca viata-mi pret sa aiba si moartea s-aiba pret.
Sa nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis.

O, Demiurg, solie cand nu mi-ai scris in stele,
De ce mi-ai dat stiinta nimicniciei mele?
De ce-n al vietii mijloc, de ganduri negre-un stol
Ma fac sa simt in minte si-n inima un gol?
De ce de pe vedere-mi tu valul ai rarit,
Sa vad cum ca in suflet nu am decat urat?
Viata mea comuna s-o tarai uniform
si sa nu pot de somnul pamantului s-adorm?

Zadarnica, pustie si fara inteles
Viata-mi nu se leaga de-un rau sau de-un eres.
Eu nu ma simt deasupra si nu sunt dedesupt,
Cu mine nu am lupta, cu lumea nu ma lupt
Pentru-o minciuna mare ori mare adevar.
Totuna mi-ar fi mie, caci alta nu mai cer,
Decat sa fiu in dreapta ori stanga hotarat,
S-omor si eu pe altul sau sa fiu omorat
si far- de nici un titlu in lume sa ma-nser...



Caci ce-i la urma urmei minciuna, adevar?...
Sa tin numai la ceva... oricat ar fi de mic...
Dar nu tin la nimica, caci nu mai cred nimic.


O, stinga-se a vietii ...


Aceasta pagina a fost accesata de 3345 ori.
{literal} {/literal}