Oda ( in metru antic)

Oda ( in metru antic)

de Mihai Eminescu

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei ‘naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce…
Pana-n fund baui voluptatea mortii
Ne-nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.



De-al meu propriu vis mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari…
Pot sa mai re-nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!


Oda ( in metru antic)


Aceasta pagina a fost accesata de 2717 ori.
{literal} {/literal}