Oricate stele ...

Oricate stele ...

de Mihai Eminescu

Oricate stele ard in inaltime,
Oricate unde-arunca-n fata-i marea,
Cu-a lor lumina si cu scanteiarea
Ce-or fi-nsemnand, ce vor ­ nu stie nime.

Deci cum voiesti tu poti urma cararea.
Fii bun si mare, ori patat de crime,
Acelasi praf, aceeasi adancime,
Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.

Parca ma vad murind… in umbra portii
Asteapta cei ce vor sa ma ingroape…
Aud cantari si vad lumini de tortii.



O, umbra dulce, vino mai aproape ­
Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortii
Cu aripi negre, umede pleoape.


Oricate stele ...


Aceasta pagina a fost accesata de 3141 ori.
{literal} {/literal}