Pentru talmacirea aforismelor lui Schopenhauer
de Mihai Eminescu
GOETHE
Spun popoara, sclavii, regii
Ca din cate-n lume-avem
Numai personalitatea
Este binele suprem.
Nu faci efect, nesimtitori
Raman cu totii? Fii pe pace:
Cand piatra cade-n mlastina
Ea nici un cerc nu face.
Ca-n ziua care lumii te dete, in tarii
Sta soarele in crugu-i spre-a saluta planetii;
Crescusi dup-acea lege, de ea si azi te tii
Cum o urmasi pe-atuncea, pasind in drumul vietii.
Nu scapi de tine insuti, cum esti trebui sa fii:
Din vechi ne-o spun aceasta sibile si profetii
Si nici un timp cu nici o putere laolalta
Nu frang tiparul formei ce vie se dezvolta.
LUCRETIU
Vezi prin oras frecandu-se cela si iar la palatu-i
Vine degrab, desi de urat fugise de dansul.
Mai indemana deloc nu se simte aici ori aiurea.
Vezi-l manand telegarii; la tara alearga c-o graba
Parca goneste cu zor sa stinga vreo casa aprinsa;
Dar abia da de pragul vilei de tara si casca.
Greu se intinde pe somn ori cauta alte petreceri
Ori, dorit de oras, se-ntoarce sa-l treiere iarasi.
HORATIU
Pietre scumpe, marmura, fildes, icoane si statui,
Bani, vesminte vapsite-n getulica purpura: multi sunt
Ce nu le au; iar unii nici grija nu duc sa le aiba.
Cerul deasuprea-ti schimbi, nu sufletul, marea trecand-o.
GELLERT
Cele mai bune daruri sunt
Cu-admiratori putini de tot,
Caci cei mai multi de pre pamant
Ce-i rau drept bine il scot.
Aceasta orisicand se vede
Si ca o ciuma pare-a fi;
Dar eu ma indoiesc a crede
De ea ca ne vom maintui.
Un singur mijloc am in minte,
Dar greu, si nu cred sa se poata:
Natangii toti sa prinza minte.
Dar vai! n-or prinde niciodata.
Ei vad cu ochii, nu cu mintea,
Nu stiu al lucrurilor pret:
Admira vecinic cele proaste,
Nicicand nu stiu ce este bun.
Pentru talmacirea aforismelor lui Schopenhauer
Aceasta pagina a fost accesata de 3514 ori.
