Printre stanci de piatra seaca
de Mihai Eminescu
Pintre stanci de piatra seaca,
Auzi plans de cucuvai,
tipand noaptea tristu-i vai!
Cand in nouri se ineaca
Chipul lunii cel balai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cantec amortit,
Ca un vis ingalbenit,
Pe-a ei buze vineti spume,
Capu-i alb e ametit.
Fuge, trece, fuge, zboara,
Buza-i tremura spumand,
Ochii-i joaca schinteind,
Sub nebuna ei cantare
Lumea doarme in descant.
Este daďna cea nebuna,
Care canta noaptea-n crang,
Pe cand stelele se sting,
Pe cand frunzele-abia suna,
Pe cand apele-abia plang.
Vezi cum luna inghetata,
Dintr-al nourilor hau,
Trece ca si visul greu
Suna-n noaptea descantata
Cantul trist din ceasul rau.
si batrana moarte toarce
Gandul ei in nefinit:
Zilele din vine-ti stoarce
si cand capu-ti se intoarce,
Bagi de seama c-ai trait.
Printre stanci de piatra seaca
Aceasta pagina a fost accesata de 3946 ori.
