Sala-i mare, stralucita

Sala-i mare, stralucita

de Mihai Eminescu

Sala-i mare, stralucita,
Masa-i alba, oaspeti multi,
Vorbe dulci sa tot asculti
si lumina-i indragita
De ochi lucii, de ochi multi.

Icia unii stau alene
si viseaza si gandesc,
Colo altii chiuiesc,
Iar femei cu lunge gene
Rad in taina si privesc.



Una face ca nu vede
si cu capul sta plecat,
Pe cand ochii,-namorat,
A lor raze isi repede
La strainul intristat.

La strain cu fruntea pala
si cu parul ca de corb
Buzele ei rosii sorb
Cand in brate si pe poala
Doarme dus amorul orb.


Sala-i mare, stralucita


Aceasta pagina a fost accesata de 1539 ori.
{literal} {/literal}