Un farmec trist si neinteles

Un farmec trist si neinteles

de Mihai Eminescu

Un farmec trist si nenteles
Puterea mea o leaga,
Si cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.

E un luceafar rasarit
Din negura uitarii,
Dand orizont nemarginit
Singuratatii marii.

Ingalbenit ramana-n veci
Si-i e aproape stinsul
Cand al apei valuri reci
Calatoresc cu dansul.



Cu-atatea tainici rugaminti,
Cu-atatea calde soapte,
Cu-atatea lacrime fierbinti
Varsate zi si noapte

I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet sa-ti alunge,
Dar el se nalta tot mai sus
Ca sa nu-l poti ajunge.

Va ramanea necunoscut
Si ca luci departe,
Caci lumineaza din trecut
Iubirii celei moarte

Si se aprinde pe-orizont
Pustiu de mari si stepe
Si a lui farmec monoton
M-a-nvins far-a-l pricepe.




Un farmec trist si neinteles


Aceasta pagina a fost accesata de 2813 ori.
{literal} {/literal}