Vis
de Mihai Eminescu
Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului fapturi: A noptii minte le scorneste, Le spun a noptii negre guri. Pluteam pe-un rau. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val in val, In urma-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Caci pe o insula in farmec Se nalta negre, sfinte bolti, Si luna murii lungi albeste, Cu umbra imple orice colt. Ma urc pe scari, intru-nlauntru, Tacere-adanca l-al meu pas. Prin intuneric vad inalte Chipuri de sfinti p-iconostas. Sub bolta mare doar straluce Un singur sambure de foc; In dreptul lui s-arat-o cruce Si-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din cor apasa Un cantec trist pe murii reci Ca o cersire tanguioasa Pentru repaosul de veci. Prin tristul zgomot se arata, Incet, sub val, un chip ca-n somn, Cu o faclie-n mana-i slaba In alba mantie de domn. Si ochii mei in cap ingheata Si spaima-mi saca glasul meu. Eu ii rup valul de pe fata... Tresar incremenesc sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu imblu ziua Si uit ce spun adeseori; Soptesc cuvinte nentelese Si parc-astept ceva sa mor?
Vis
Aceasta pagina a fost accesata de 6811 ori.
