La aniversara
de Mihai Eminescu
Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus Iulius Caesar Octavian August. Adica ea citise un roman s-ar fi voit sa fie de douazeci si sase de ani si nu era decat de paisprezece; el, istoria romanilor si voia sa fie de patruzeci de ani. Era numai de optsprezece si umbla la scoala. Cu toate acestea astazi, in ziua sf-tului Ermil, el uitase pe Octavian August si astepta felicitari de ziua lui. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama — o besectea de toaleta, sora — o pereche de papuci. Elis -nimic. Elis, adica Cleopatra, vara-sa. El se retrasese in odaia lui, unde clasicii erau asezati pe-un scrin in religioasa regula si neviolabilitate si se primbla cu pasi mari prin casa. Era brunet si cam poetic. Avea ochi albastri, ceea ce vrea sa zica mult, si era frumos baiet. Acum statu cu mirare inaintea oglinzii, se uita cu mirare in ochii lui proprii si parea ca-i intreba ceva. "Tolla mi-a facut-o". Era o vreme in care, in urma unui roman spaniol, regina de astazi a Egiptului se numea Tolla. El se numea pe atunci Bertrand... tempi passati!
"Nimic! nimic! — si eu i-am dat de ziua ei o papusa. Adica ce eu i-am dat! Daca n-am stiut ce sa-i dau! Mama mi-a spus sa-i dau o papusa. Tolla, Tolla! — zise el razand — tare mi-esti draga". Apoi sezu la masa si gandi adanc... asupra egalitatii a doua hipotenuze. Lua o coala mare de hartie alba si scrise drept in mijloc: Regina! Te iubesc! Iscalit: Gajus Julius Caesar Octavian August manu propria.
Sara era petrecere. Era invitata si verisoara Elis si — mare minune — a venit. Parintii ei au lepadat-o acolo si s-au dus intr-alt loc, unde asemenea erau asteptati. Octavian August imperatorul o petrecea sara pan-acasa, daca-l iertau ocupatiunile statului roman, si astazi — il iertau acele ocupatiuni ale statului roman. Toata sara nu vorbi un cuvant cu domnisoara. Ea-si incretise sprancenele intre ochi, pe care-i ridica sub frunte; cu bratele-ncrucisate, picior peste picior, sedea-ndaratnica intr-un colt, cu buzele strans lipite. Dar pe furis ea strecura cate-o raza drept in ochii lui. Era manioasa. De doi ani se mania foarte usor si se desmania tot atat de usor. Odinioara nu se mania defel.
S-apropiase miezul noptii. El veni foarte serios. "imi veti da voie, domnisoara, sa va petrec pan-acasa?" Ea se uita in ochii lui si-ncepu sa rada.
— Ce razi? Ce-i de ras aicea?
— Bine. Haidem! Era o noapte frumoasa, luna, un ger aspru fara pic de vant. Ninsoarea se lasase pe garduri si zaplazuri de-amandoua partile ulicioarei. Zapada incarcase crengile de copaci si acoperamintele caselor. Ghetusul trosnea sub pasi si el trecea cu dansa de brat... ea in scurteica cu guler de blana, rosie la fata, capisonul alb de lana inconjura fata, fruntea. Ea era blonda, foarte blonda, cu parul ca un caier de canepa si scurteica — oricat de groasa ar fi fost — accentua totusi liniile unei talii fine si mladioase. O broasca. Radeau vorbind — adica mai mult ras decat vorba. Cine nu-si aduce aminte de tineretea sa — si fiecare a avut una — de acele hotarari de a fi seriosi in amor, ca-i pe viata, acea defensiune in paragrafe a copilei, ca sa nu-i zica pe nume, sa n-o tutuiasca — sa n-o sarute. Celelalte calea-vale, dar o gurita? cat lumea. Asa erau si ei. De vorbit despre... istorie, geografie si alte lucruri folositoare da! se-ntelege, cat vrei — dar o gurita, tu? pe nume? -niciodata!
Asa ar fi si ramas — dar luna, luna! Luna lumina fata ei alba ca laptele cu obrajii rosi si parul ei blond, foarte blond, care inconjura cu lux si finete o fata plina si razatoare. Pe cand el perora o tema de astronomie — indiferenta atat lui cat si ei — adica pe cand se necajeau unul pe altul, ea se uita la el fara sa-l asculte; i-ar fi sarit in gat, l-ar fi sarutat de o mie de ori — asa numara ea cel putin — daca — daca s-ar fi cazut.
Ah! ca prostu-i — gandi ea — nu poate vorbi si el de altceva, azi cel putin — adaose uitandu-se timid in sus la el. Ce frumosu-i s-asa, cand spune prostii, imi place s-asa — gandi tot ea. Apoi nu mai gandi nimic sau Dumnezeu stie ce — destul, dupa ce tacu mult fara s-asculte, zise cam intins si cam ca si cand n-ar fi bagat de seama:
— Tu, Ermil, — si speriata de ceea ce spusese, nu mai zise nimic. Fata ei era rosie de rusine.
El statu pe loc, ii stranse mana si zise incet:
— Mai zi o data.
— Nu.
— Nu? Ma supar... s-o stii.
— Tu... repeta ea incet, cu ochii pe jumatate inchisi, cu glas tremurator. Era un tu singuratic, fara de a fi pus in legatura cu vo fraza — si cu toate acestea ce tu? Din gura ei venise mai intai.
Vorbira mai departe — de asta data mai intim — nu despre amor; insa totusi despre un lucru serios — despre casatorie, cum ea fondeaza statele, care-i originea casatoriei la indieni, tot lucruri adanci. Fiecare tu era controversat. Cand isi propuneau sa-si zica tu, mureau de rusine, si-si ziceau serios, dupa lungi lupte sufletesti: "Dumniata"; cand stabileau diplomaticeste sa-si zica d-ta — atunci tu — tu din greseala, si iar din greseala, s-asa mai departe.
in fine ajunsese la portita.
— Elis! tu... nu stii cat te iubesc... nici poti sti caci... caci tu nu ai inima.
- Pe nume si tu? Vezi, gandi ea, dar nu zise nimic...
— De cand te-am vazut, de cand stii tu — caci tu stii ca eu te iubesc si totdeauna aceasta raceala cand esti singura cu mine. Totdeauna ma silesti sa vorbesc niste lucruri pe care nici nu le asculti... Esti rea la inima, Elis!
— Domnule! zise ea, stapanindu-se si stand bat inaintea lui. Vrei sa ma-nveti cum trebuie sa ma port?
— si cu toate astea, zise el incet si dureros, luna-nfrumuseteaza lumea pentru amorul nostru.
Ea se uita in sus si ochii ei umezi de dulci lacrimi straluceau in luna. El ii cuprinsese talia si se uitau amandoi — nu gandeau nimic. Era ceva atat de dureros, atat de fericit in fata, in tot sufletul lor — ai fi ras s-ai fi plans daca i-ai fi vazut astfel.
in fine incepur-a rade — doi copii — radeau cu lacrimele-n ochi. si era atat de argintos rasul ei si gurita atat de frumoasa — i-ai fi baut apa din gura.
— Domnule, zise ea deodata c-o seriozitate mare — astazi ne-am permis o multime de lucruri foarte nepermise — numai astazi si-mi pare rau... ca trebuie sa... sa...
— Ei, sa...? Iar aceasta mana de povatuitor... Eu nu sunt copil, Elis... sa stii tu ca nu sunt... Iaca, de exemplu...
— De exemplu...?
— Nu te voi mai strange de mana, nu ti-oi mai spune pe nume... de azi inainte.
La aniversara
Aceasta pagina a fost accesata de 11194 ori.
