Minte si inima

Minte si inima

de Mihai Eminescu

I

Ce privesti in jos smerita,
Ca te manii te prefaci,
Cand iti zic ca el iti place
si ca tu demult ii placi.

Voi jucati in comedie
Rolul vostru de-ntelept,
Dar de ce unul la altul
Va uitati atat de drept?

De ce, cand pe neasteptate
El soseste uneori,
Rumenirea face locul
Unei gingase palori;

si privesti cu ochi nesiguri,
Sanul creste far sa vrei?
Dar va stingeti dupaolalta...
Comedie, dragii mei...

Parca-l vad cum vine ice,
sade-n veci pe-acelasi jet
si la tine isi indreapta
Ochii negri si sireti.

si cand credeti cum ca nime
Dimprejur nu va ia sama,
Numa-atunci va dati in petic
si va aratati arama.

Eu va vad de pe sub gene:
Ochi-n ochi priviti fierbinte
si de dragi unul altuia
Conversati fara cuvinte.

Cine nu v-ar sti, copila,
Da, v-ar crede neam de sfinti.
si sa stati numai l-atata...
Bine? Sunteti voi cuminti?...

­ Taci, matusa, tu ma superi,
De-i vorbi mai mult eu fug.
Ce se pare ca-i iubire
Nu-i decat prietesug.

­ De prieteni, se-ntelege,
Va-nselati cu mult sistem.
si de dansul nu pe-atata,
Dar de tine mai ma tem.

Pan-acum pornirea voastra
Ati stiut sa o mascati
si in sufletele voastre
Cu durere va iubeati.

Promitand unul altuia
Cum ca nu veti mai iubi.
Voi gandeati c-o sa ramaie
Astfel pana veti muri.

si-n aceasta mangaiere,
De pe-o zi pe alta, voi
Traganiti o fericire
Dureroasa, amandoi.

Fiind siguri unul de-altul,
Sa promiteti fu usor
Cum ca nu o sa mai faceti
Aliante de amor.

Dara azi pui capat tragic
Astei stranie povesti...
­ Doamne, Doamne, matusico,
Nu ti-i greu sa mai vorbesti?

­ Nu mi-i greu, caci esti in stare
Sa sfarami ca un... copil
Jucaria-ncantatoare
A frumosului idil.

Cand va vad mergand alaturi,
Va zambiti si va privesc
si cand credeti cate spuneti,
Eu fac haz si-ntineresc.

Voi, gurmanzi ai dragostirii,
Cu reteta cea mai buna
invaliti amoru-n vorbe,
Clevetindu-l impreuna.

si feriti de ochii lumii,
intre raristea de brazi,
Voi mergeti cand vine sara,
Tu esti rumana-n obraz.

si atata bucurie
Vad in ochii tai cei mari...
Nu lipseste decat nunta
C-un taraf de lautari.

in zadar oare Teodor
Scrie-a codrului poveste?
si atat de rau ii pare
Ca baiet el nu mai este?

Ca nu vreti a da pe fata
Dulcea taina inteleg,
Caci cu-atata e mai dulce ­
Dar un capat nu aleg.

si ce bine ati petrece
Azi, cand viata va zambeste,
Cum in vremea mea Konaki
O spunea pe batraneste:

„Prin pustii si munti salbateci,
Prin prapastii, rapi, ponoara,
Unde-n albia de stanca
Suna blandele izvoara;

Acolo unde natura
Cu puterea ei mareata
Raspandit-au pretutindeni
Bucurie si viata;

Unde brazii cei de fala
Se inalta cu trufie,
Unde zmeura si mura
Au a lor imparatie;

Unde toate impreuna
Striga: «Vino, te opreste!»
Acolo amorul cheama,
Acolo vin- de iubeste.

Acolo ochiul zavistnic
Nu mai are vo putere:
Nu-i jignire in iubire,
Ci noroc si mangaiere."

tie-ti trebuie vecinul;
Teodor e pentru tine:
Linistit, cam mizantropic
s-apoi il iubesti, stiu bine.

tie-ti place poezia,
El lucreaza versuri bune.
Toate versurile sale
Tu pe muzica le-i pune.

De-i canta veti face duo,
Glasul vostru se combina;
De te-ai pune la piano
Te-a-nsoti din violina.

tie-ti place mosioara,
Pe a ta vrei s-o lucrezi,
Iar el stie plugaria ­
Gospodar e, precum vezi.

Mosioara lui altdata
Era tot paraduita,
Vezi acuma ce-i aduce,
Cat de bine-i randuita.

Asadar, nu sta la ganduri,
Prea usor alegi din doua,
Eu iti zic sa-ti iei vecinul,
Ie-l cu manile-amandoua.

­ Toata ziua se inchide
Prin autori mancati de molii
si il vezi intotdeuna
Cumu-i plin de colbul scolii.

­ Dar nu vine-n toata sara?
­ Vine. Poate i-i urat.
s-apoi nu stii cum ca fusta
Femeiasca-o au... urat?...

­ Pentru?
­ stiu eu care-i cauza?

­ Pentru ca in lumea toata
Numai una-i este draga.
Vezi asa, asa e, fata.

­ s-acea una?
­ Acea una

Sta naintea mea si coase
si de-i spun ca este astfel
Se preface manioasa.

­ Frumuseti sa spariu lumea,
Precum insasi vezi, nu am,
Deci in cumpana pun toate
si le masor dram cu dram.

s-am vazut ca-i mult mai bine
C-un mosneag sa ma cunun
Decat iar sa-mi risc eu sama
C-un barbat ori c-un nebun.

Eu sustin ca orice casa
Din conventie se face:
E mai multa fericirea
Caci intr-insa este pace.

­ Pace? Da cunosti mosnegii?
Scartaiesc neincetat.
Ba-i bolnav, ba n-are vreme
Sa te duca la primblat.

De faci muzica el casca,
Daca razi el e ursuz,
Sa vorbesti de vrei ai voie,
Da nici glasul nu-i auzi.

Cand s-apropie, draguta
Fata! ­ funia de par,
Atunci chin! Mosneagu-ntr-una
Scartieste ca un car.

Nu doresc, nepoata draga,
Sa ajungi la asa hal...
stii ce pace e aceea?
E tacerea din spital.

Alta-i pacea sufleteasca
Care e rodul iubirii ­
si acolo e tacere,
Dar tacerea fericirii.

Tu lucrezi iar el acasa
Poate sta, poate lucra,
Dar din cand in cand arunca
Ochii lui asupra ta.

si se uita lung la tine.
Doamne! limpede mai stie
Cum ca fara tine lumea
I-ar fi chiar ca o pustie.

Vii la spate, vezi ce scrie,
Peste siruri tu alergi,
ii iei pana chiar din mana,
Singura vo vorba stergi.

si sa crezi ca stears-o lasa
Daca tu vei zice: nu.
Te aproba caci in minte-i
si in inima-i esti tu.



II

ii zic: ma lese-n pace,
Nu voi sa ma cuprinda;
Iar el razand raspunde:
­ O, uita-te-n oglinda

si spune-mi daca omul
Gasind in a lui viata
Odor asa de dulce
Nu l-a cuprinde-n brate?

ii zic: ma lese-n pace,
Ce are cu-a mea gura,
Cu ochii mei ce are,
De-a merge nu se-ndura?

Iar el razand raspunde
Ca nu cunoaste mila;
De nu-i voi da de voie
Mi-o ia el cu de-a sila.

ii zic: ma lese-n pace,
Caci inima ma doare,
Fiorul ma sfarseste
si cad de pe picioare.

Iar el raspunde... ­ vorba-i
De lacrimi pare plina ­:
­ De vrei un leac, iubita,
La inima-mi tu vina.





III

ANA

Povesteste chiar din capat sa te vad daca o stii...

MUtI

E! Achil si Agamemnon isi spunea grobienii.
si atunci batranul Nestor prinde-a spune la povesti,
Pe-amandoi ii probozeste cu cuvinte batranesti.
imprejur sta toti elinii, steteau preotii si regii
Iara Nestor tine una... stii mata cumu-s mosnegii.
Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice: „Cane!
Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitata nu-ti ramane.
Las- tu, lasa, mai jupane, stiu eu bine ce-am sa-ti fac,
Sa-mi cazi tu odata-n labe, s-apoi las-, ca-ti viu de hac."

ANA

Bun, frumos! Da-i inainte! suduie ca un muscal.

MUtI

Singura ai spus, mamaie, ca Homer ii natural,
si ne-ai zis sa spunem toate, ia asa cum se graieste,
s-apoi tot eu is de vina?

ANA

Natural, nu mojiceste.

Spune tu, Bibi...

BIBI

Mamaie, eu stiu tocmai cum e-n carte.

ANA

si asa se si cuvine, spune, Bibi, mai departe.

BIBI

Cum Achil si Agamemnon inde ei se tot sfadéu,
Vine Nestor s-amanduror le tinu apoi de rau:
Pe-Agamemnon il impaca, pe Achil il imblanzeste,
Ca acesta pe Brizeis sa o dea se invoieste,
Dar ii spune dinainte sa nu cerce de cumva
Preste Brizeis, din avere-i sa s-atinga de ceva...
Iar Ulis lua pe Chriseis, si-n corabie suind,
Merge la preotul Chrise, fata-n manile lui dand,
I-a adus tauri de jertfa, si convoi iar la ahei
Cu preotul lui Apolo sa-i impace iar pe ei.

ANA

Vezi, mai badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu sir.

MUtI

Ce mai treaba; a-nvatat-o pe de rost din par in fir.

ANA

Tu nu stii sa-nveti tot astfel... Te opreste cineva!
Dara nu vrea cuconasul, asta-i... Spune, fata mea.

BIBI

Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luara
Pe Brizeis s-o aduca... dar Achil statea afara,
Langa cort, si sa i-o ceara frica li-i si nu le vine.
Ci Achil nu-i mai incearca si cu ea de mana vine.
si le-o da in seama...

MUtI

Prostul! Numai gura ii de el.
De-o iubeste pe Brizeis, de ce-o da ca un misel?
I-as fi dat eu lui mireasa... ­ sa fi fost eu acolo ­
ii umpleam de bodaproste, de nu stiau incotro,
ii faceam pe toti tocana, rupeam gatu ca la vrabii
si-mi duceam apoi acasa mirmidonii pe corabii.

ANA

Foarte rau si fara cale, dragul meu... si nu-ti ascunz
Chiar nesuferit esti astazi, indaratnic si ­ raspunzi.
Povestesti prost... Din franceza mai ca n-ai stiut nici bechi,
Doamne, cum nu ai un dascal, sa te traga de urechi.
Mergi, Bibi, la Marioara ca sa-ti dea tie placinte,
Iara lenesului celui chiar nimic, sa tie minte.

MUtI

Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mama, ii cu drept?
Sa fi fost a mea, mamuta, eu cu totii dedeam piept.
Ai spus singura ca dansul pe Brizeis o iubea...
Catu-i lumea si pamantul n-o luau din mana mea.

ANA

Eu ti-am spus-o, si-o spun inca si ti-oi spune vreme multa
Cum ca omul cel de treaba urma mintea s-o asculta,
Judeca intotdeuna, nu se indaratniceste...

MUtI

Minte, minte! sa i-o deie daca-atata o iubeste...

BIBI

„Judecata totdeuna decat dragostea-i mai sus:"
Ast-ai zis-o mai deunazi... vezi, tin minte ce mi-ai spus.

ANA

(o saruta)

Draga mamei... Esti de treaba... si inveti asa frumos!
Nu ca cela, ca jupanul indaratnic si lenos.

MUtI

Spune, mama, cate-i spune si eu totusi ti-oi raspunde:
Mintea, nu zic ba, frumoasa-i numai ca eu nu stiu unde-i.
Dara vezi tu, mamucuta, eu vin iar la vorba mea:
De eram Achil, pe Brizeis nimeni nu mi-o mai lua.

ANA

(amenintand)

Mimi!

MUtI

Manie-te, mama, zi ce-i vrea... zi la femeie

Nu numai placinte, dara, nici mancare sa nu-mi deie
si sa mor de foame, totusi, de-ar veni vro unu-aice
Sa te ia cu sila... iara mintea ceea de mi-ar zice
Da-o, da-o pe mamaia... nu te dau sa stiu ca mor.

ANA

(il bate pe obraz)

indaratnicule!

MUtI

Vezi tu, pentru tine, un odor,

Dau razboi cu toata lumea ca Bogdan-voda cel chior.

ANA

Aide, mergi, iubire chioara, mergi la Maria, da-mi pace.
Astazi inca treaca-mearga! Dar alt'data nu mai face.

MUtI

Nu ma duc...

ANA

Nu vrei placinte?

MUtI

Nu acum, sa-ti spun ceva...

Da' asa-i ca nu te superi?... Zi ca nu te-i supara.

ANA

Spune, de!...

MUtI

Cum as incepe... Doamne? Doamne-ah, mamucuta,
Tare esti tu frumusica, nu stiu cum, si esti draguta
Decat cum nu se mai poate, cum nu e alta mamita...

ANA

Ce vrei, Mimi, spune-odata...

MUtI

Sa spun? Da? Da-mi o gurita.

ANA

Atat?

MUtI

Da. si inca una, si-nca una, nu stiu cum

Da-mi esti draga fara sama...

ANA

Haide, Mimi. Pleac-acum,

Da-ne pace...

MUtI

Tu nu crede ca-s asa de rau copil,

stiu poveste mai frumoasa decat cea a lui Achil,

Eu stiu una de la mosu: a padurilor poveste

si frumoasa, si frumoasa, cum n-au fost si nu mai este.

ANA

Asadar, mosu Teodor; spune-o, spune, dragul meu.

MUtI

Ceva nou, n-ai auzit-o pan-acuma, numai eu.

ANA

Aide, Mimi, mergi acuma... sa veniti cand v-oi chema.

MaTUsA

Mie nu-mi dai o gurita?

MUtI

Nu-mi esti draga ca mama...



IV

Ce copil vioi e Mimi, ce dragutu-i...

­Matusica,

E-ndaratnic, fara minte, tocmai d-asta imi e frica.
­ De n-ar fi ca al tau tata, care ­ Dumnezeu sa-l ierte ­
Mi-a facut viata amara cu-ndaratnicele-i certe...
­ Ce cuminte este Bibi...

­ Da, cuminte! ca si tine.

Ca si tata-sau maiorul... tine minte foarte bine
Tot ce-i spuneti...

­ C-ar aduce asa mult cu dansul? Nu,

Nu gasesc asemanare asa mare.

­ Da, da! Vezi tu,

Nu ii seamana-n afara. inlauntru. Numai minte-i.
Nu vezi tu cum momitica repeteaza la cuvinte
Ce le-aude de la dansul, de la tine: „Mai prejos
E iubirea decat mintea..." Izbutit-ai ca pe dos
Sa o cresti, nepoata draga...

­ Iara vii la vorba veche.

­ si de ce nu? Sa stiu, draga, ca-i surzi de o ureche,
Totusi cred de datorie, ca sa-ti spun a mea parere,
Caci te vad de mult schimbata...

Mai cu sama ­ o placere ­

De-o bucat- de vreme-ncoace... de cand fusi la Bucuresti...
Cat erai tu de cuminte, azi pe zece parti tu esti.
Cine stii cu cine-acolo tu te vei fi intalnit,
Ce desemnuri intelepte cu-nvatatii ai croit,
Mai ales cu al tau frate, prea iubitul meu nepot,
Dar destul ca de atunce a pricepe nu te pot.
si destul ca pot prepune, ca nepotul meu stricat
in aceste conferente rolu-ntai l-a fi jucat...
­ Drept c-asa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut;
Rolu-ntai il joaca altul.

­ Altul? Poate c-am stiut.

Jocul vostru rezonabil sa nu iasa, de, cumva
Joc copilaresc si tie si la altul careva.
­ Bine-mi pare cum ca vorba chiar la asta ai adus.
Caci si eu pastrez o taina cam demult si ti-am mai spus
C-atingand pe mai multi oameni n-am putut-o da pe fata.
Dar cum tu ai apucat-o ma scuteste de prefata.
­ Un secret? insa secretul eu demult l-am priceput.
­ Cum? ai observat?

­ Da, doara nu ma crezi ca sunt de lut.

Deci te rog, fii asa buna, nu lasa sa mai astept
si sa vad de au patruns-o taina ochiu-mi intelept.
Asadar, fara prefata, spune-mi iute...

­ Ma marit.

­ Te mariti, ma rog, cu cine, draga mea?

­ Ai auzit,

Cred, de d. Stelineanu?

­ Capitan d-infanterie...

­ Asa; unchiu-sau...

­ Ministrul ! Bine, fata, ce ti-i tie...

Doamne, iarta-ma! Dar bine, serios vorbesti tu, fata?
Nu zic... inteleg prea bine cum ii treaba asta toata.
Ai avut proces la curte, petitiuni ai scris ades

intr-un stil plin de sentente, prea cuminte si ales
si batrana escelenta s-a-ndragit de-al tau condei,
Iara frate-tau, ce-n mintea ta a pus atat temei,
I-au si spus desigur cum ca tu esti vaduva si bine
ti-ar parea ca escelenta sa te ieie chiar pe tine.
­ Pana astazi nu ti-am spus-o, caci i-am fost fagaduit
si fratine-meu si altui sa tin lucrul tainuit.
­ si cand vine escelenta?

­ Astazi vine, inspre sara.

­ Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dara.
­ Sa-ti spun, draga matusica. Cand intai m-am maritat,
Am facut-o din iubire. Bine oare mi-a imblat?
si maiorul se-nsurase din iubire-ntaia data.
Cum i-a mers lui poate bine... asa-i lumea asta toata
si fiindca am nevoie de un sprijin, de-un azil
si fiindca n-am pe nimeni decat numai pe copil,
Ma marit, sa pot cu tine a trai in Bucuresti
si sa-mi cresc copilul bine.

­ Altfel nu-ti inchipuiesti

Cum ca poate fi. Asculta, dar maiorul ce va zice?
­ El? Dar bine, ce-i cu dansul? El ramane tot aice.
Iara vii la vorba veche?

­ Viu si voi veni, vezi bine.

Tu-l iubesti, el te iubeste, ce-o sa faca fara tine?
­ Doamne, Doamne, matusica, hai sa zicem ca-l iubesc.
Nu ti-am spus ca din iubire nu ma mai casatoresc?
Judecata, matusica, judecata este tot.

Hotarat-o-am odata, d-a ma-ntoarce nu mai pot.
Cate-am tras in asta lume nu voiesc sa le mai trag,
La iubire nu mai caut, fie-mi orisicat de drag.
Dara nu-l iubesc... in urma si maioru-i juruit
Cum ca de a doua oara nu se-nsoara din iubit.
­ Lasa-ma cu juruinta, judecata, hotarare,
Caci acestea nu-s nimica contra gingasei iubire.
Voi, in cruda tinereta, amandoi nenorociti,
Voi cu inimi simtitoare, ce atat va potriviti,
Amandoi amici cu codrii nebunii v-ati pus in cap

incat ochii-a va deschide eu, matusa, nu am cap.
Dara fost-au din iubire cea dentai casatorie?
inclinare, simpatie ­ mai stiu ce-a vrut sa fie? ­
Dar destul c-acea simtire voi amor o botezarati
si sa va feriti de dansul de a pururi va jurarati.
Eu am visat, nepotica, multe si mai multe poate
Decat tine, decat dansul, dara vezi cu-aceste toate
Eu iti spun ca acel tanar, ce-n junie mi-a jurat
Un amor fara de capat, juramantul n-au calcat
si atuncea cand batranul pe vecie-au adormit,
Eu numai stiam in mine cat de mult m-au fost iubit.
­ O esceptie, matusa...

­ O esceptie? Dar voi

Poate nu sunteti tot astfel, tot esceptii amandoi?
Ratiune intrupata, tu... Asculta, fata hai,
Ce sunteti copii... Sau altfel; fiti copii insa nu rai,
Nu copilarosi, nu astfel, urmati inimelor voastre:
Numai inima-i izvorul fericirii vietii noastre.
­ Lasa inima, matusa... Cum gandesti sa ma abati
De l-a mea fagaduinta?

­ Bine, fata, nu va dati,

Dar ti-oi spune inca una... Escelenta e batrana
si e plina de podagra, imbla tot cu carja-n mana.


Minte si inima


Aceasta pagina a fost accesata de 6120 ori.
{literal} {/literal}