Iconostas si Fragmentarium - Partea 02

Iconostas si Fragmentarium - Partea 02

de Mihai Eminescu


2.


Ciudata ca o scrisoare in ieroglife sta ulita jidoveasca a Sucevei in luna. siruri de case sarace, peticite, cand uniforme ca legile Pentateuchului, cand pestriti si mestecate ca hainele rupte si lucrurile vechi din desacul unui jidov. in feresti, bucati de sticla colorata, lipite cu hartii sfasiate din Gemara, pe care se coc colacii de sarbatoare. Perdele de atlaz ros insirate pe-un fir de ata si singurul spectator, luna, privea cand intr-o casa, cand intr-alta, in toate deodata si pe rand. El vazu carti vechi, in dulapuri vechi, sfesnice de alama, copii ce dormeau la pamant, caftane de atlas si caftane sarace. Astfel lumina le revedea pe rand aceste odai de-o pestrita diferenta, desi casele pareau uniforme. in mijlocul mahalalei adormite, templul sur - Sionul ruinat - de jur imprejur proptit de barne de stejar si, inaintea casei cahalului, un bou junghiat ca spre jertfa. Era un aspect trist ca o viziune a lui Isaia, ca o tanguire a lui Iezechil. Sur era templul pe dinafar a, tacut inauntru, legea pe balustrada de mijloc, hainele albe pe banci. Grilajul de la corul femeilor zugravea in perete o mreaja de umbra. Eloimii asupra intrarilor straluceau ca scrisi cu stele... Nu era aceasta cu bolti mandre naltate, cu icoane luminoase pe ele, cu siruri de stalpi sfintiti de cantari melodioase - era o arhitectura tapana, rece, goala - era atat de pustiu de frumusete ca pieptul unui om mort...

Sub murii acelei havre se strecura incet, c-un sac in spinare, un evreu tanar. Trecuse miaza-noapte. Luna poleia pietrisul ulitei ce-l puteai numara, si umbra evreului, lipita pe pereti, il urma pareca... intr-o casuta mica se vedea prin fereasta colbaita si afumata arzand un muc. El s-apropie si batu incet. Un batran cu barba sura si lunga aparu in prag. Erau Ruben si Levy.

- Le-ai adus, zise el incet, si ce face Hagar a mea, ginere? zise el incet, Hagar cea frumoasa!

- Hagar? Ma numesti ginere si-ntrebi ce face Hagar? intreba cel tanar otarat.

- si de ce nu, ginere? Pentru c-am vandut pe Hagar crestinului? ti-oi plati pentru c-am vandut femeia ta - si nu este Hagar a mea in turn? Sarmana Hagar!

- si de ce nu mi-a trimis-o inapoi crestinul? zise cel tanar si o lacrima ii uda ochii, as fi primit-o inapoi... N-as fi fost suparat. Eu sunt un evreu sarac si mi-era draga... Ce-mi pasa mie ca ea castiga bani si altfel, numai sa fie si a mea... Sa mi-o (fi) vandut pe jumatate pret, ca o haina veche, as fi cumparat-o napoi... De ce s-o inchida...

- Pentru ca-i a lui... a cumparat-o, ii satul de ea... a inchis-o... I-o tii de rau, Ruben? Sarmana fata, cum va fi plangand ea-n pustiu si ma va fi blastemand, caci eu am jertfit-o pe Hagar a mea ca Iepth sin Gibud... Dar taci... sa tacem, zise batranul netezindu-si barba, sa-mpartim aurul ce mi l-a dat crestinul, treizeci galbeni venetici, sa-i impartim ca rude de sange.

El isi ridica poala caftanului si scoase o punga veche de piele, o puse pe masa, trase un scaun si sezu.

- Mi-au dat treizeci... capeti tu cincisprezece. - Da-ncoace, zise Ruben pe jumatate ingenuncheat si cu capul intre maini.

Batranul numara pan-in cincisprezece. Ruben ii cumpani o vreme in palma. Apoi zise apasat:

- Cincisprezece capat numai ? Oare fata nu era intreaga a mea ? Levy baga incet punga cu restul in buzunar.

- Nu-ti las banii ceilalti ... da-mi cei cincisprezece, caci sunt ai mei. Levy nu raspunse un cuvant . El se uita la mucul de lumanare fix si neclintit, apoi trase saltarul de la masa veche, neagra si negeluita , se uita la lumina, pe care-n vremea numaratului o impinsese - ntr-o parte ...

- Nu-ti las banii, zise Ruben cu glas mai tare. Destul am stat s-am plans nopti intregi, mi-am intors picioarele la cap(atai *) pentru Hagar - s' acum nu vrei sa-mi dai pretul intreg ? Batranul se uita ciudat. Lampa era pe stinse.

- Lumina se stinge, zise Ruben, pin' a nu se stinge lumina, numara-mi banii.. . Levy scoase un cutit din sertar si juca cu ascutisul lui in lumina lampei. Lumina palpaia mai tare.

- ti-o jur pe D-zeul Sionului, noaptea aceasta nu va trece fara sa am banii toti. Esti surd, batranule , n' auzi ?

- Lumina inca arde, zise Levy.

- Am spus, lumina intre tine si mine - iata, zise, Ruben, s-o rasturna la pamant . Se stinse, numai sfestila mai licarea.

El isi 'ntinse manile peste masa si-l apuca pe batran de barba. Batranul nu zise nimic. C-o mana-si stranse braul, cu cealalta lovi cu cutitul pe contrariul lui si-i strapunse gatul, incat sangele-i improsca obrazul. Tanarul se rasturna cu scaun cu tot si sangele-i curgea siroi pe podeaua acoperita inadins cu mult nasip. Aurul lui cazuse la pamant si se 'mprastiase prin balta de sange . Nepreocupat de cel tanar, Levy culegea galben cu galben, ii curatea de sange si nasip si-i punea in punga lui veche... Apoi statu mult in tacere, parea a socoti ceva.

Apoi sari de pe scaun si lua sacul pe care Ruben l-adusese, il dezlega la gura, scoase si distinse pe masa ce era in el... erau straie purtate de Domn, cari odata de mare pret or fi fost. Levy murmura in barba pe care si-o ridica(se) cu mana la buze.

Pe ulita nu era nimeni. Luna apusese, parea ca inima noptii isi scursese sangele luminos, caci era intuneric .. . Cerca daca usa-i bine inchisa, intinse o cerga veche peste mort si se culca. Dar numai atipea si nu putea dormi. El se zvarcolea in pat si din cand in cand isi batea cu pumnul in cap. incepu sa ofteze si sa geama, se scula din pat, lung si slab, si pipai pin intuneric s-ajunga la masa pe care distinsese hainele de Domn.

- Trebuie sa ma duc la Hagar in turn, sopti el monoton, Hagar ! Hagar ! si nepotul meu Ismail, faca-i Dumnezeu izvor in pustiul temnitei, caci dusmanii ei au sacat apa din urcior. incepu sa se schimbe in hainele de Domn. Hainele atarnau pe corpul lui slab, curelele de sabie si le 'nchiasa pe dos si in teaca baga un *** vechi. Arata ciudat acest Domn. isi puse o cuca veche pe cap si se uita in oglinda. El se sperie.

"M-am facut Domn, unsul goimilor, el caruia * i-am vandut fata, D-zeu ma ierte. imi trebuiau banii ca sa ma duc la Ierusalaim , caci sunt batran si Rabbin . Acuma m-am facut singur Domn, mi-am spurcat copilul meu ca Lot in betie. si m-am facut Domn ! M-ai uns, Doamne, cu untdelemnul tronului din Sion. si Hagar a mea in turn, m-oi duce la ea s-oi canta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cantecul arfei Sionului".

El era nebun. Lua un urcior plin cu apa in mana si merse pe ulitele stramte ale mahalalei jidovilor . Dar drumul nu si-l gresi . Ajunse la un loc gol, intre murii cetatii Sucevei si murii inchisorii. in acest loc nu puteai ajunge decat prin cararusi stramte si treceri printre case, de putini cunoscute.





Iconostas si Fragmentarium - Partea 01
Iconostas si Fragmentarium - Partea 02
Iconostas si Fragmentarium - Partea 03


Aceasta pagina a fost accesata de 1086 ori.
{literal} {/literal}