Iconostas si Fragmentarium - Partea 03
de Mihai Eminescu
3.
Luna apusese si tanara evreica sedea in fereasta si se uita in noaptea neagra, umbra uriesas (c)a a inchisorii ei disparuse si lumina de stele era slaba. Fata ei alba lumina ca a unei moarte din granitul sur al ferestei inchisorii. Veni batranul in ornatul lui... El era si mai ciudat si mai fantastic ca mai inainte. Bonetul ii sta stramb pe cap, parul lui lung si sur flutura in vant. Cand evreica-l vazu incepu sa rada cu chicot de bucurie.
- Ai sfarsit palatul tau cel nou ? intreba ea. Cu odai frumoase imbracate 'n matase rosie, cu oglinzi nalte de sapte coti in care sa ma vad goala din crestet pan-in calcaie ... Da, goala, alba ca omatul in acele sale imbracate in purpura domneasca. Nu-s eu floarea ta de zapada, stefane? Ea-i intinse mana slaba, mica, fina pin gratii.
- stefane! Vezi tu regele evreilor ! Gatitu-i-ai scaun imparatesc si schiptru pentru manile lui ca sa judece asupra Israilului ca Samoil judecatorul ? Dar ai slabit, tanarul meu amic, zise ea intristata privindu-l din nou, si pare c-ai imbatranit tare ... de ce postesti, sa nu postesti , fat-frumos ce esti. Dar deodata ea paru a-l recunoaste.
- Nu esti tu cumva Levy Canaan? esclama ea. Halila! departe de mine. Ea-si smulse mana -( n)darat , pe care batranul o apasase pe mana lui.
- Sunt Levy Canaan ! zise batranul sughitand. Paganii au lasat sa sece izvorul de apa. Eu am adus un urcior plin si am venit la Hagar a mea in turn.
- Vai, stefane, zise ea incet, te-ai facut urat acum. Ai lipsit multa vreme de la mine si de la copilul meu, ti-ai lasat barba de suparare, n-ai tuns-o, de mult lucru ce-ai avut la palatul nostru cel nou ... si erai asa de frumos, stefane, si sarutarea gurei tale era ca vinul de Chipru , si ochii tai - ca ochii de hulub .
- Hagar, Hagar a mea ... Eu sunt Levy Canaan, evreul cel bogat.
- Tu esti Levy Canaan, evreul cel bogat ? Halila ! Departe de mine ! ... Dar vezi tu, scumpe stefane, copilul amorului tau ? Mi-ai dat sa beau vin dulce si-ai lasat sa afume cu smirna si miresme in palatul tau si mi-ai sarutat buzele mele. Dar ia-ma, ia-ma numai, palatul cel nou va fi si mai frumos decat cel vechi. Batranul ii intinse urciorul.
- Halila ! departe de mine. Ley scapa urciorul pe pietre de se facu harburi . Ochii lui se cascara - el se uita tinta la fereasta si scutura cu manile grilagiul. Bonetul ii cazu de pe cap si el alaturi.
- Ai adormit, frumosul meu mire, zise Hagar, ai adormit in palatul tau, in perini de purpura, in polog aurit. Ea-si intinse mana cu dorinta la batranul cazut, apoi ingana incet, ca si cand ar fi vrut s-adoarma copilu-i :
- Dormi dulce, amorul meu, dormi dulce !
Iconostas si Fragmentarium - Partea 01
Iconostas si Fragmentarium - Partea 02
Iconostas si Fragmentarium - Partea 03
Aceasta pagina a fost accesata de 3690 ori.
