Andrei Muresanu - Varianta A

Andrei Muresanu - Varianta A

de Mihai Eminescu



Andrei Muresanu


(Varianta A)


Tablou dramatic

Persoanele
Muresanu
Anul 1848
Geniul Luminei
Silfii de lumina

Scena infatiseaza un peisagiu de o romanticitate salbatica in munti. Pe de o parte, stanci sparte si rasturnate, de alta, brazi acatati pe varfuri de stanci, unii rasturnati de vijelie si torente. In fund pe un deal se vede ruina inca fumeganda a unui sat de colibi; mai in avanscena, turnul vechi si negru a bisericii satului - c-o mica biserica de lemn, cu ferestrele mici si cu zabrele, cu muri parte risipiti, cu acoperamantul de sindrile negre si mucede. Un aspect trist si de risipa. Asupra intregului plan se revarsa o galbena lumina de luna. In avanscena, de-a lung, un trunchi rasturnat si putred, care cuprinde avanscena. Pe el sade Muresanu, visatoriu. Cand suna din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazanoaptea - Muresanu se scoala.


Muresanu
Se zbate miazanoaptea in inima de-arama
Din turnul in ruina. Si prin a lumii vama
Nici suflete nu intra, nici suflete nu ies;
Ci prin al noptii aer intunecos si des
Abia patrunde galben lumina-n raze rare,
Precum se fur sperante in inime amare.
Cand somnul frate-al mortii pe lume falnic zace
Cu genele-i inchise, cu visele-i de pace,
Cand palida gandire prin tara mortii trece
Si moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece,
Si cu acea aiasma a lumii frunte-atinge
Si-n creieri fantezie si-n suflet vis incinge,
Ce ochi vegheaza umed? ... ce sange se framanta?
Ce suflet tipa-n doliu? ... ce lira jalnic canta...?
Sunt eu! ... Privesc trecutul, o marmora barbara,
Pe ea-i gravata aspru ursita-ne amara -
Si cand vad viitorul cu norii rosi de sange.
Atunci sufletu-mi geme si inima-mi se frange.
Decis-ai, oare, Doamne, ca in etern sa fie
Romanu-n lanturi crude ... si searbada sclavie
Sa-nfiga ochii aspri ... cu-al lacrimei tipar
Sa brazde pe-a lui fata decretul ei amar?
Te blestema de secoli a lumii neagra gura
Si sufletu-ti se-nmoaie, si inima-ti se-ndura,
Dar pentru-a mea natiune al tau ochi e de piatra
Si sufletu-ti e vitreg si inima maratra.
Nu vezi ca-s zeci de secoli de cand ea se sfarama
Sub cnuta plumbuita, sub legea de arama
Ce-opreste pentru mintea-i ale mintii tale raze,
Lumina ta de aur, lumina ce-nviaza?
O! toata tara asta ai dat altor popoare
Incat altar sa-ti faca poporul tau loc n-are,
Arand un camp de pietre in crudele-i sudori,
El secera spinisul din lucru-i fara spori,
Privirea lui e crunta si lacrima venin,
Blestam e vorba-i seaca, sufletul lui suspin.
Decat o viata moarta, un negru vis de jele,
Mai bine stinge, Doamne, viata natiunii mele,
Decat ca soarta oarba din chin in chin s-o poarte,
Mai bine-atinge-i fruntea cu vantul marii moarte.

Anul 1848

(apare din pamant intr-o haina simbolica)


Sunat-a moartea aspra ... tu-n lume ce astepti?
Au vrei tu ca popor roman sa il destepti?
In van iti e chemarea si cantecul in van:
Necata-i romanimea pe-al lumii ocean.
Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord
Va amorti pe lira-ti romanul tau acord
Si fiii plini de viata ai Asiei pustii
Vor stinge-a lirei tale sublime armonii.
Nu vezi ca moartea-ntinde umbroasele-i aripe?
Nu vezi? ... poporul doarme! O clipa ... doua clipe -
Si pe-a natiunii frunte al mortii rece vis
Va sta-n Eternitate - cat lumea in abis.
Gandirea mea e moarta, visarea: vijelii
Eu duc prin visul vremii a arderii faclii!
Din secolii din care auzi natiuni cum plang
Iesit-am eu ca astazi natiunea ta sa sting!
Priveste-n noaptea lumii! ... A mortii alba para
Adoarme orice popol, ce astazi e sa moara!...
Atins-am cu paloarea-i poporul tau roman
Si-acum din umbra-i moarta eu vad in chip senin,
O raza ce ma-neaca, un gand ce urasc eu,
Cum demonul uraste un gand de Dumnezeu?
Ci stinge-te odata, o stea fara de nume!
Au vrei sa-mi disputi oare tu sceptrul peste lume?
Ci stinge-te odata, tu, suflet! tu, nu vis!
Au vrei sa-mparti cu mine al spatiului abis?
Un gest imi trebuie mie, sa dac din lume-un nor...
Si ce-mi trebuie oare ca visu-ti sa-l omor?

Muresan
(cu putere)
Stramt este al tau spatiu si secolii sunt largi!
Nu vad eu cum in cercu-ti, sarman nebun, te spargi?
Nu vad eu cum in cercu-ti, nebun, te zvarcolesti?
Ca o natiune-ntreaga in zboru-ti s-o rapesti?
Trecut-au secoli negri, cu coasele de foc
Cosit-au generatii ... Natiunea sta pe loc!
Trecut-au Nordul rege, cu aripa-i de ger,
Romanul sta in locu-i, cu muntele de fier!
Si-n planu-Eternitatii romanii-s un popor
Cum e un soare numai prin marile cu nor,
Cum e-un principiu numai in firele adanci,
Cum sunt in fundul marii tale crestete de stanci.
De soare fuge arsa lumea de nouri vaga.
O zi! ... si un principiu aprinde lumea-ntreaga,
Si cand e marea-n pace si apele s-au pus
Sta stanca cea eterna cu fruntea ei in sus.
Un an? ... Este un nour. Un an? ... E un vis rau,
Si-un vis poate patrunde chiar un suflet de zeu;
Dar noaptea trece iute si orele-albe vin,
Si mai senin, mai splendid e sufletul divin.

Anul 1848
Eu stelele le spulber ca frunze-ngalbenite
Eu umflu rasuflarea vulcanului maret,
Inmormntez sisteme in spatii nesfarsite,
Eu muntii ii cutremur si marile le-nghet,
Astup cu a pustiei nisipuri mari cumplite
Si-ngrop tari inflorite sub oceanul cret -
Dezmint secol de secol, zdrobesc era de era,
Fac din a vietii fapte lucire efemera.

Muresanu
Stiu ca tu-nsirand anii pe-a vietii lunge fire
Tu nimicesti trecutul in urmele lui chiar,
Ca tot ce e-n viata cade-n a ta domnire.
Nimic ce e nu scapa de ochiul tau avar.
Dovada: -n lumi murite, pustii, fara rodire
Cu toate se usuca la glasul tau amar.
Imperiul tau: trecutul. e-ntins fara de fine:
Acolo te-ntalneste ochiul numai pe tine.

Dar e o regiune tot astfel de intinsa
- Nu-i inca sub domnia intunecate-ti maini -
Si toate cate, demon, le crezi de tine-nvinse
Acolo strecur toate si-ti scapa de sub maini;
Cele de ieri si astazi de mana-ti sunt atinse,
Dar oare e tot astfel si ziua cea de maini?
Trecute si prezente le ai spre-a nimici,
Dar bratu-ti nu ajunge la cele ce vor fi,

De-aceea nu am teama de-a ta amenintare,
Prezentul e o clipa si viitoru-i lung,
Caci bratul nu-ti ajunge la cele viitoare,
La viata natiuni-mi aripile-ti n-ajung,
Privesc cu voiosie la viitoru-i mare
Si tot ce-nsufli mintii-mi eu caut sa alung.
Ceea ce n-a trait inca nu poate fi al tau -
De-acum cand desteptare si glasu-ti nu-l cred eu.

Anul 1848
Te-aplana printre-a lumii unde amari, marunte.
Tu, ce inalti deasupra-i a ta rebela frunte
Ca sa oglinzi intr-insa steaua ingalbenita
A romanimei care pe moarte e pornita!
O, si din calea care conduce-n trista vale,
Unde nu mai patrunde ecoul lirei tale,
dDe-acolo nu se-ntoarce nici om, nici natiune!
Tu stai sa-mi stingi suflarea, tu vrei a te opune
La spiritul ce-n lume cu aripa-mi l-alung
Sa pustiasca totul in lat, in larg, in lung?
Canti romanimea care pe calea mortii trece
Cum se arunc-o stea in fundul marii trece?
Piei, om, in a ta umbra! Te risipeste-n vant!

(Solemn)

- Nainte de-a te plange al clopotelor cant,
Nainte de-a-ti asterne in galbenul mormant,
Pe drumul care duce din leagan la sicriu,
Moartea sa te cuprinda in bratele-i de viu!
In suflet sa-ti domneasca un seraf surd si mut
Si-n secete cuplita in capul tau tacut!
De viata ta mizera moartea sa nu se-atinga,
Dar mintea ta senina s-o-ntunece, s-o stinga,
Sa intr-o noapte vana cu aer amortit
In inima ta stearpa, in capu-ti pustiit.

(De sub manta-i neagra scoate un cran de mort, cu ochi de foc, a caror raze le indreapta spre fruntea lui Muresanu. Fata lui devine ratacita si ochiul lui - uimit si nesigur. El isi intinde bratul, ca pentru a se feri de razele care-i ard creierii)

Cu raza mortii negre cu fruntea ta ating
Si harfa ta o sfaram si geniul ti-l sting!

(Dispare in pamant. O melodrama usoara, dar melancolica. Se lasa o negura neagra, care apoi se ridica, pentru-a lasa sa se vada o negura roza. In timpul acela se incep-a auzi, cu muzica surdina, corul ce urmeaza. Cand se ridica negura roza, Muresanu se vede dormind pe o brazda de flori, intr-o campie minunata - in al carei fund se vede o dumbrava verde si munti verzi. In avanscena se ridica, inconjurat de tufise dese si salbatice, ruina de marmura a unui monument roman. In timpul acesta, melodia cea dulce urmeaza, pe care o canta, nevazuti inca)

Selfii de lumina

Somnia regina combina-arbitrara
Tristeta cu ras,
Vrajeste vis de-aur in noaptea amara,
In suflet inchis;
Alaturi c-o umbra lumina rasare,
Alaturi c-un nor,
Din noaptea eterna prin raze aapre
Un sant meteor.

(In timp ce cantecul dureaza, Muresanu doarme. Fata sa se descompune ca de-o fericire, suprapamanteasca, si asupra fruntii sale, in toata fiinta sa, plana seninul inspiratiunii. IN momentul acela apare din ruina de marmora)

Lumina sau Spiritul sau Iris

(alba si surazanda. In paru-i blond ard stele, intr-o mana - crinul luminii, in cealalta - o coroana de lauri de aringt)

Tu, care treci prin lume strain si efemer,
Cu sufletu-n lumina, cu gandurile-n cer,
Poet gonit de lume si inghetat de vant,
Ce cauti ca o stafie ruina si mormnat;
Acuma, cand din umbra - Lumina - eu apar,
Arunca de pe tine noianul de amar.
Eu vin din centrul lumii incoronat de sori,
Preced pe mandrul, naltul, frumosul Viitoriu,
Ce-n nourii de secoli se zguduie inchis,
Ca un frumos si mare, insa teribil vis,
In cerul lui petrece sublim si neajuns,
Nici ochiul unui inger pin norii-i n-a patruns.
Ci tanara speranta in haina de mister
Arata-n lume oglinda-i cea plina de visari!
In lumea adormita, lumina care rasare
Din caosul ce fierbe intunecos si mare,
Cu raza-ntai atinge a geniilor munti,
Ce-n nourii de ganduri se pierd batrani carunti
Si-apoi abia la lume s-arata zambitoare,
O, maiestate mandra in car de foc ... un soare!
O, muntii cu-a lor frunte gandinda-n nouri creti,
Cand se-ncunun cu raze, ai zilei sunt profeti,
Si capete de geniu cand ard, cand se inspira,
Arderea lor arata in lumea ce-i admira
Ca ziua e aproape ... Si palizii poeti
Profeti-s plini de vise ai albei dimineti.
Profete al luminei! In noaptea-ti te salut
Si vars geniu de aur in corpul tau de lut,
In buclele-ti eu strecor dulci lauri de argint,
Cu raza zilei albe, eu geniul ti-l aprind.

(Muresanu a ingenunchiat uimit. Ea-i lasa sa cada pe frunte cununa de lauri, ii zambeste si dispare in sus, rapita de un nor auriu)

Silfii de lumina
(de sus, catre lumina)

Tu, ce din ceruri pe lume cazi.
Lumina santa,
Precum pe-al marii amar talaz
O raza franta,
Acum la nouri te departezi
Stralucitoare,
Caci de acolo pe lumi veghezi
Cu ochi de soare.

(De jos, catre Muresanu)

A tale canturi, palide bard
Cu fruntea-n laur,
Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard
Cu raze de-aur.

Canta dar, canta, tanar poet,
Man-a ta lira,
Lumea asculta gandu-ti profet:
Marea se mira!

Muresanu
(cu foc)

In ocean de flacari gandirea mea se scalda
Si sufletu-mi se-mbata de-o primavara calda;
Si-un cantec, trece dulce prin visele-mi de jar,
Cum vantul trece-n freamat prin codrii de stejar...
Sa cant cum leul rage? ... Sa cant! ... Zdrobita lira!
Din coardele-n rugina o data-nca respira
Un cantec de-o sublima, o data-nca respira
Un cantec de-o sublima, senina disperare,
Precum respira raze intunecata mare.
O data inca-n viata sa ma-nec in lumina:
Sa caut armonia a sferelor senina
In inima-mi zdrobita ... si-apoi sa mor ... Sa mor:
Sa-nec sufletu-mi rece in noapte si in nor.
Coroana de albi lauri, coroana de argint
Luceste intr-a noptii-mi amarul labirint,
Eu voi canta de fala ca leul ce-a invins,
Iar tu luceste pala al desteptarii vis!

(Sade, cugeta, mainile sale se la-ncrucisate peste coardele lirei)

Silfii de lumina
(pe cand se lasa negura roza)

In marea Somniei ce-n unda-i combina
Tristeta cu ras,
Cufunda, poete, gandirea-ti senina,
Seninul tau vis!

(Pe cand se lasa negura neagra)

Adormi cand lumina se stinge cu jale
Prin vanturi racori;
Cand visu-ti isi moaie aripele sale
In noaptea cu nori!

(Muzica urmeaza misteriozo. Negura lasata cu desavarsire. - O pauza. Cand se ridica iar, scena e ca intai, - acelasi trunchi, aceeasi galbena lumina de luna strabate prin stancile zdrobite si lumina planul cel ruinat. Muresanu arata ca s-ar fi desteptat din somn nelinistit, cu visuri de impresiune puternica. Fruntea sa e ostenita si fata in delir adanc. Muzica melodramiza, incet, aria lui Desteapta-te, romane. El o declama incet si expresiv)






Andrei Muresanu - Varianta A
Andrei Muresanu - Varianta B
Andrei Muresanu - Varianta C


Aceasta pagina a fost accesata de 333 ori.
{literal} {/literal}