Andrei Muresanu - Varianta C
de Mihai Eminescu
Andrei Muresanu
Varianta C
Persoanele
Muresanu
Regele Somn
Visurile
Vantul
Izvorul
Undele
Delfinul
Ondina
Sirena
Chipul
Calugarul
Scena 1
(Muresanu singur intr-o padure. Pe o muche de deal, o biserica veche c-un turn de piatra. Noapte, tuna. Orologiul bisericii bate miezul noptii)
Muresanu
In turnul vechi de piatra cu inima de-arama
Se zbate miazanoaptea ... iar prin a lumii vama
Nici suflete nu intra, nici suflete nu ies -
Si somnul, frate-al mortii, cu ochii plini d-eres
Prin regia gandirii ne-nfiintate trece,
Si moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece,
Cu gand far' de fiinta a lumii frunte-atinge -
Ii minte fericirea, mizeria i-o stinge.
Cand totul doarme-n zvonul izvorului de pace
Un ochi e treaz in noapte, o inima nu tace.
Si azi indrept aceleasi crude-ntrebari la soarta
Si-asaman introlalta viata si cu moarte...
Si-n cumpana gandirii-mi nimica nu se schimba
Caci intre amandoua sta neclintita limba.
De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,.
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut mi-i pe care-l vad intors -
Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retors:
Si clare-s pentru mine enigmele-ncalcite...
Nu-ntreb de ce in lume nu ni e dat de soarte
Noroc far' de durere, viata far' de moarte -
Am pus de mult de-o parte acele roase carti
Ce spun c-a vietii file au vecinic doua parti,
Ca far' de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel -
Acest noian gandirea-mi in sama altor lese-l,
Nimic din lumea asta cu ele nu se schimba -
Cu dezlegari ciudate si cu franturi de limba
Ocupe-se copiii ... Eu pun o intrebare
Nu noua, insa dreapta, nu libera, ci mare.
Viata, moartea noastra noi le tinem in maini,
Pe ele deopotriva noi ne simtim stapani -
O cupa cu otrava, un glonte, un pumnar
Ne scapa deopotriva de-al vietii lung amar.
Nu cer de fericire in lume sa am parte
Caci fericiri-a lumii - inchipuiri desarte!
Viata noastra insa, oricat de neagra fie,
Ea implineste oare in lume vo solie?
E scop in viata noastra - vun scop al mantuirii?
Ne-njunghiem fiinta pe-altarul omenirii?
A gandului lucire, a inimii bataie
Ridica un graunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Traind cu doru-n san
Pe altu-n asta lume il doare mai putin?
De iti jertfesti viata tu pentru un popor
Au sarcina vietii purta-va mai usor?
A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri
Ii schimba poate-n taina prescrisele destinuri?
Ai tu vro tinta-n lume? Amara ta suflare
Au face-l-va pe dansul - de nu ferice - mare?
O! eu nu cer norocul, dar cer sa ma inveti
Ca viata-mi pret sa aiba si moartea-mi s-aiba pret,
Sa nu zic despre nime ce despre om s-a zis:
Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis!...
Bolnav in al meu suflet, cu inima bolnava
Eu scormolesc in minte-mi a gandurilor lava.
Inchin a mea viata la scarba si-ntristare
Si-mi tarai printre anii-mi nefasta aratare...
Prea bun pentru-a fi mare, prea mandru spre-a fi mic,
Viata-mi cum o duce tot omul de nimic,
Supus doar ca nealtii la suferinte grele
Unind cu ele stirea nimicniciei mele.
La ce? Oare un glonte, otravara, un pumnar
Nu sting deopotriva o lume de amar?
O, parghie a lumii ce torci al vremei fir,
Te chem cu disperare in pieptu-mi, cu delir!
Raspunde-mi, cine-i suflet a lumii? Dumnezeul?
Orbirea? Nepasarea? E binele - e raul?
Tu taci! ... si piatra tace ... si tu esti piatra ... Bine,
Mi-oi chinui dar mintea - sa raspund pentru tine
Orbirea? Nepasarea? ... Nevinovata-orbire
Cat de frumos s-anume tocmit-a lui fire!
Creat-a mielul aprig el pentur lupul bland,
Carte cu ochi creat-a el pentru lupul flamand.
Natura-i fericire si vecinic e in pace -
Si leul si cu taurul de mult stau sa se-mpace -
Iar omul, ce-i faptura aleasa, are-anume
Un creier si un suflet - pentru dureri in lume.
Ce simpla nepasare, nevinovat-orbire:
Concordie eterna, un rai de fericire.
Dar nu - ce zic? Tu blestemi, poete ... Cata bine,
Caci lumea e creata anume pentru bine.
N-o spun aceasta popii si cartile lor vechi,
De mii de ani nu suna legenda in urechi?
Nu vezi tu ca virtutea gaseste-a ei rasplata,
Rasplata prea frumoasa: un giulgi si patru scanduri
Ti-e indemana-nuntru si scapi de multe ganduri,
De ganduri fara noima ... Pentru asa comoara
Treci insetat pe langa a vietii dulci izvoara...
Si-atunci ... atuncea popii vorbit-au foarte drept:
Desertaciuni sunt toate cand moartea tii in piept.
Dar sa vedem acuma in lungi secolii tai
Ce cruda rasplatire pastrat-ai celor rai?
Omoara fericirea unui popor ... alunga
A veacurilor pace pe vreme indelunga
Si esti erou ... Fii mandru, inchipuit, dar cata
Ca nimeni sa atinga fiinta ingamfata
Atunci ai simt de-onoare. Dispretuieste viata,
Inchina-te de seara si pana dimineata,
Trufasule obscure, te crede sfant s-ales,
Un om din alta carne facut - si cu eres,
Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase,
Invie, maguleste tu patimi dusmanoase,
Invidia si ura boteaza-le virtuti,
Numeste brav pe gadem isteti pe cei astuti,
Din patimi a multimii fa scara de marire
Si te-or urma cu totii in vecinica orbire.
C-o fraza linguseste desertaciunea lor,
Din risipite roiuri atunci, faci un popor,
Fii dinainte sigur, la rele el urma-va,
Cu sange si cenusa pamantul presara-va.
Fereste-te de una: ... Sa te fereasca ceriul
Ca-ntr-un moment de-uitare sa li spui adevarul...
Te-or rastigni pe cruce, te-or huidui cu pietre,
Vor risipi cenusa iubitei tale vetre.
Si te vei stinge mizer ... de nimenea jalit...
Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpartit
Pamantul? - Prosti de-o parte, de alta cei sireti
Si patimilor rele acestiia dau pret...
Nu merita natangii sa fie stapaniti
Sau pentru o idee sa fie ei jertfiti?
Mai de dorit ce soarte pot ei sa aiba-n lume
Decat sa-i duca-n lupte un mare, un sfant nume?
Un nume! Ce-i mai mare decat un nume oare:
Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare.
In mana de vei prinde-a istoriilor carte
In ea atunci vedea-vei un falnic op de arte,
Vedea-vei cum sub ochii-ti in plin se desfasoara
Tot patime de lauda; ca vremea se masoara
Dupa a rautatii pasire ... Rau si ura
Daca nu sunt nu este istorie. Sperjura,
Invidioasa, cruda, de sange insetata
E omenirea-ntreaga ... o rasa blestemata,
Facuta numai bine spre-a stapani pamantul...
Caci rautatii sale ii datoreste-anume
Ca-i spita-nalta-n scara fiintelor din lume.
Aceasta este taina in sufletul fapturii...
Ce plan adanc! ... Ce minte! Ce ochi e colo sus,
Cum in samanta dulce a patimii a pus
Puterea de viata ... Astfel frumosul plan
Un an de il descarca, l-incarca iar alt an
Spre vecinica-mplinire ... Si in urechi-mi bate
Ca samburele lumii e-terna rautate!
Cantati-o dar popoara! In glasu-adanc al stranei
Voi mesteca legenda cea veche a Satanei.
O, Satan! geniu mandru, etern, al disperarii,
Cu gemetul tau aspru ca murmurele marii...
Pricep acum zambirea ta trista, vorb-amara:
"Ca tot ce e in lume e vrednic ca sa piara..."
Tu ai smuncit infernul ca sa-l arunci in stele,
Cu carduri uriase te-ai inaltat, rebele,
Ai scos din radacine marea s-o-mprosti in soare,
Ai vrut s-arunci in caos sistemele solare...
Stiai ca rautatea eterna-n ceruri trona,
Ca secole natange cu spaima o-ncorona!
O, de-as vedea furtuna ca stelele desprinde,
Ca-n cer talazuri nalte de negura intinde,
Ca prin acele neguri demonii-n stoluri zboara
Si lumea din adancuri o scutura, usoara
Ca pleava ... Cerul cu sorii lui decade
Tarand cu sine timpul cu miile-i decade,
Se-nmormanteaza-n caos intins fara de fine,
Cazand negre si stinse, surpatele lumine.
Neantul se intinde,
Pe spatiuri desarte, pe lumile murinde,
Vazandu-te strigare-as de-un dor nebun cuprins:
Marire tie, Satan - de trei ori, ai invins!
Atuncea ma primeste prin ingerii pieirii,
Ma-nvata si pe mine cuvantul nimicirii,
Adanc, demonic - rece. Ti-o jur - asta stiinta
Eu as striga-o-n lume c-o crunta usurinta...
Atunci negreste, soare ... atunci sa tremuri, cer ...
Atuncea saluta-voi eternul adevar...
Si, liber, mare, mandru prin condamnarea lui,
A cerului scara in zbor am sa le sui...
Sa strig cu razbunarea pe buze-n lumi desarte:
Te blestem caci in lume de viata avui parte!!
(fulgere)
O, fulgera-ma numai ... o, joaca comedie
Comediant batrane cu glas de vijelie:
Nu vezi ca nu poti face tu vun mai mare bine
Decat pe vecinicie sa ma omori pe mine?
Au vezi tu ca eu tremur, dar vezi - nici cred in moarte -
Ai fi prea balnd sa ai tu in mana-ti asta soarte.
As rade-atunci viata, muncind-o cu dispret,
As omori in mine o suta de vieti.
Muncind in mine insumi al firei orice nerv,
Pieirea cea eterna in pieptu-mi sa o serv...
Dar, vai, tu stii prea bine ca n-am sa mor pe veci,
Ca vis e a ta moarte, cu slabe maini si reci.
La sorti va pune iarasi prin lumile din cer
Durerea mea cumplita - un vecinic Ahasver,
Ca cu acelasi suflet din nou sa reapara
Migratiei eterne unealta de ocara...
Puternice, batrane, gigante - un pitic,
Caci tu nu esti in stare sa nimeresti nimic.
(El cade obosit pe-un trunchi vechi - si-si acopera ochii cu mana. S-aude o muzica dulce)
Visurile
(sopran)
Somn,
Tu al noptilor domn!
Ne da prin a gandului ceata
Viata.
Vezi
Noi suntem tot tineri si trezi,
Zidim intr-o clipa din spume
O lume.
Lac
Pe care in cant se desfac
Cu dulci si armonice glasuri
Talazuri
Stim
Pustiul sub ochi sa-l latim.
Mai este vro mana maiastra
C-a noastra?
Vin
Si da-mi porunca ta lin.
Urma-vom fantastice planuri
Prin ramuri!
Somnul
(basso)
Suna vant prin frunzele uscate,
Luna trece-n varfuri de copac,
Iar izvoare-ntunecate
Intr-un cantec glasul si-l desfac.
Luna! Sora! pe-a lui frunte
Stai si-i farmaca gandirea,
Sa traiasca-n vremi carunte
Si sa-si uite toata firea.
Du-l pe tarmul vechi al marii,
Fa-l calugar trist si slab,
Il inchina lin uitarii
Da vietii alt prohab.
Du-te! du-te!
Vantul
(bariton)
Plang,
Frang,
Crengi uscate,
Trec,
Plec
Ramuri,
Bat in geamuri
Cu-a mea mana fermecata.
Eu ma uit printre ferestre
Cum inconjur omaeni masa
Si cu degete maiestre
Eu ii spariu toata casa.
Cand ca lupul urlu jalnic
Cand ca mata-ncet eu miaun
Si trezesc din vis motanul
Care toarce sub un scaun.
Sunt
Vant,
Plang.
Frang
Sperios vo creang-uscata.
Izvorul
(tenor)
Izvor,
Din munte cobor.
Cand vantul vro ramura farma
Fac larma!
(Cerul se coboara. Armonie, Schimbare)
Scena II
Sara. Furtuna
Muresanu
(singur)
Cum norii striga jalnic si marea sparge piatra
Si tunete batrane pe-a ceriurilor vatra
Pocnesc cu-a lor ciocane, mosnegi si falnici fauri,
Ei fauresc furtunii coroana ei de aur...
Se zvarcole in valuri marea cea sura-n veci
Si in de stanci schelete, batrane, slabe, seci,
Ea aiurind loveste.
Colo si-nalta sur
Castelul lung si rece fantasticul lui mur.
L-a fulgerelor fuga se vad boltile sparte,
Iluminate gauri pe generatii moarte...
Ah! in fereastra veche apare-ades, ades
Un inger, o femeie cu chip asa ales.
Dar cine-i ea? Ce vine, ce cauta-n castel
Cand marea isi rastoarna sufletul ei rebel
Si pintre stanci de piatra se scutura de spume
Si misca-nfuriata a valurilor lume?
--------------------------------------------
(Un chip s-arata-n castel)
Si-n noaptea care urla cu surda ei ureche
Priveste ca o luna din zidurile veche.
E ca si cand rasare in jur intunecata
De-a murilor colosuri pin care se arata.
Zugravind dulca, trista, sura lor maretie.
"Coboara din ruine caci ma inchin eu tie,
Din crengi de ganduri negre o floare se desprinde,
Primeste-o, e iubirea-mi si inima-mi ti-o-ntinde.
Cobori din inaltime, te-ador, te rog, te-nvoc
Cu paru0n flori albastre, pe frunte-o stea de foc.
O, stai! o vino, scumpo, cu fruntea-ti sa-ti dezmierd
Si-n ochii mari, albastri, fiinta sa mi-o pierd...
Te-ai dus! te-ai dus, o mare, inghite-ma, ma sfarma,
Imi amageste mintea cu-a valurilor larma"
(Chipul dispare. El se urca in luntre si-si da drumul pe mare.
Se-nsenina, s-aude glas de corn)
Regele Somn
Rasuna corn de aur si umple noaptea clara
Cu chipuri ratacite din lumea solitara
A codrilor ... in carduri veniti, genii sagalnici,
Ce-acum impleti pamantul cu sunetele jalnici,
Acum ascunsi in umbra sau tupilati sub foaie
Piscati picioarele-albe a fetelor balaie.
Si zimbrii zanei Dochii pe frunti cu stema mare
Si voi, cai albi ai marii cu coarne de ninsoare...
Invie codru! Duhuri cu suflet de miresme
Zburati pin crenge negre ca stravezie iesme.
Cu sunetul de pasuri s-aduca pasul numa,
Pe corpuri albe haina de diamantina bruma
Sa scanteie in umbra, sa spanzure feeric,
Treceti incet pin aer calcand pe intuneric.
(el se uita pe mare)
Din insule bogate, sfasiind apa, iese
O luntre cu vintrele ce spanzura, sumese.
Se leagan visatorii copaci de chiparos
Cu frunza lor cea neagra uitandu-se in jos,
In ape ... Iar pin crenge de-un verde-adanc de jale
S-oglinda-n ap-albastra de aur portocale.
Si parca glas de clopot infioereaza sara,
Pe-a stancilor lungi colturi apusul se coboara;
Stau aurite-n aer ... si-a serei rumenire
S-apleaca si-nroseste a marii incretinere...
Si insulele mandre si de dumbrave pline
Par sarcoface nalte plutind pe-unde senine
Acoperite numai cu flori si cu poiene
Uriesesti ... Acuma se-nchid a serei gene,
Apele devin sure ... si-n blanda lor cantare
Dispar ca sarcofage insulele in mare.
Ce loc! Batrane stance ridic-a lor schelete
De piatra, ce de valuri si vantu-s sfasiete,
Un templu in ruina de apa inecat
Pe jumatate ... stalpii si murul faramat
Stau in curand sa cada ... Si in asta ruina
Pin scorburi de perete, in neagra vizuina
Traieste-acest calugar ... Apari, tu, luna-n cer,
Si fa din vis viata, din umbre adevar!
(luna apare)
Undele
(canta)
Noi, undele crete
Venim, venim,
In stance marete
Izbim, izbim.
S-a noastra suflare
E vant! E vant!
Dar nastem pe mare
Un cant, un cant.
Delfinul
(s-arata din apa un tanar frumos)
Ondina
Cu ochi de albastra lumina
Cu parul tau lung - un tezaur
De aur.
Tu prada
Cu pieptii tai dulci de zapada
Te-oi prinde pe mare vrodata
Sirata
Atuncea
Simti-vei duioasele munce
Cu care-al meu suflet in flama
Te cheama.
Ondina
Delfine.
Tu crainic al marii regine,
De-ai fi credincios, cu iubire,
Un mire.
Voioasa
Urmare-as privirea-ti frumoasa,
Ti-as da sanul alb de zapada
Ca prada.
Delfin
Odina,
Tu dulce copila, o, vina,
Nu vezi ca Delfinul tau moare
In mare.
Ondina
Vedea-vom!
Sa cante Sirena ruga-vom
De nu vei iubi-o - imi fura
O gura!
Atunce
O unda in brate-ti m-arunce,
Ca stiu a iubi eu prea bine,
Delfine.
Asculta!
De vreme-ndelungata si multa
In sufletul meu eu te-am strans,
M-ai invins.
Amandoi
Tu ce esti zeilor surora gemene
Cu linul pas,
Nu are nimeni un cant sa semene
Cu al tau glas.
Spune-ne cantecul ce-n nopti lunatice
Adese-l canti
Cand luna tremura pin ceti apatice,
Pin codrii sfinti.
Vin iubite! Cungiura-voi
Cu-al meu brat al tau grumaz
Si lipi-voi a mea fata
De-arzatorul tau obraz.
Sirena
Vin iubite, multe nume
Mangaioase, iti pastrez
Visul vietii mele este
Tu ferice sa te vezi.
De ce-ntorci tu ochii-n laturi
De cuvantul meu gonit?...
Nici visezi cat poti in lume
Tu sa fii de fericit.
Zi si noapte sta la tine
Al meu gand nemangaiet,
Caci tot sufletu-mi te cere
Si in gand te chem incet.
Vino, vino, mult iubite
Pe-am meu san sa te dezmierd
Si in ochii tai cei negri
Eu privirea sa mi-o pierd.
Sa-mi pun gura la ureche
Si sa-ti spun ca te iubesc,
Ca de drag ce-mi esti, copile,
Eu din ochi te prapadesc.
(Ondina si-a lasat visatoare capul pe spate pe umarul lui Delfin, care o saruta)
Regele Somn
A marii unde-albastre aluneca-nspumate
Si fulgera-n cadenta ... O, dulce voluptate
A noptilor ... Acuma vad luntrea de departe
Cum cu-a ei plisc in brazde pe unde le imparte.
Calugaru-i ... in manta-i infasurat viseaza,
Al valurilor zgomot tasnind il saluteaza
Si lebede-argintoase pe planul marii-l trag,
Pe frunte-i e-mpletita o ramura de fag.
Plutind cu repejune sub palida lumina
A lunii ... pe-nmiirea a undelor senina,
Se pare cum ca este al marii Dumnezeu
Bland inganat de lebezi in mandru visul sau.
Din insulele sfinte strabat cantari ferice,
Noroc si disperare le vad unite-aice...
Acum pe-un stan de piatra din luntre el coboara
Si barba lui cea alba pe piept se desfasoara,
Si-n doua despicata de vant e rascolata...
(s-aude glasul Calugarului, basso)
Calugarul
Rasai din a ta noapte, copila mult iubita.
(intra in scena)
E un strain aice ... si ca margaritarul
E fata lui cea alba, de-argint ii e talarul,
Pe umerii de marmur aripe se desfac,
Pe furntea lui, in paru-i, flori rosie de mac...
Cine esti tu, straine, cu negrii ochi sub gene?
Regele Somn
Eu? ... Eu sunt fericirea vietii pamantene.
Calugarul
Aicea nu ti-e locul, norocul eu nu-l caut,
A lumii glasuri multe si glasul tau eu n-aud...
Nu vezi tu, barba-mi alba si ochii mei ... si gura
Abia urmeaza inca a gandului masura
Eu nu cred in nimica si nu cred blandei gure
Ce-mi minte fericirea ... Te du! Te du aiure.
Regele Somn
(zambind)
Tu spui ... priveste-n juru-ti ... lumea-i o feerie,
Te du prin fericire si inima-ti n-o stie,
Dar vezi ... nu vezi tu colo ... apare-un chip d-omat...
Cu glasu-i ea te cheama incet ... tot mai incet...
Auzi! vantu-n ruine si undele se vaier;
De mane diafane - nu vezi - duse pin aer,
Colo faclii de smoala, lumini de rosii tortii
Ce noaptea o pateaza in trist lacasul mortii.
Adancul intuneric il taie, il rareste
Si fulgera-n columne si boltile roseste.
Acum, acum ea iarasi pin tremurande facle
Coboara scari de piatra a uriasei racle...
Calugarul
(in extaz)
E alba! -n intuneric vad chipul ei lucind
Ca pe o tabla neagra o umbra de argint.
(Regele Somn dispare)
Tu, taina noptii mele, tu, blond copil din ceruri,
Cu glasul tau ca glasul duioaselor misteruri
Oh! vino, vino iarasi ca sa te strang la piept,
Copil cu par de aur, cu ochiul intelept...
O tu! Cum esti frumoasa, cum te cobori din stele
Mizeria-mi s-o cauti si dorul vietii mele!
Un inger esti, un suflet ce-i ratacit de mult
Al carui glas de noapte eu noaptea il ascult!
O, cine esti! imi spune, de ce ma prinzi in brate,
De ce zambirea lina e-amor si e dulceata?
De ce cuvantul buzei e lamura de miere?
De ce-mi intinzi tu gura cand sufletu-mi te cere
Si sanul tau de marmur lasi prada gurii mele
Si buclele-ti in valuri ca sa ma joc cu ele?...
O, vin-a mea iubita! Eu in genunchi ma-nchin,
Eu te ador cu moartea in suflet...
Chipul
Vin! eu vin.
Sufletul in vecia-i, atras de-a ta chemare,
Din noaptea nefiintei infiorat apare...
Acolo el, de veacuri, de ingeri salutat
Trecea - un basmu palid - cu stele coronat.
Dar auzii o ruga, o dulce rug'-a ta!
La al tau glas de jale lumina tremura;
Chiar Dumnezeu, ce-adie in ceru-i inflorit,
Asculta blanda ruga ce trece linistit
Prin noptile-nstelate - o muzica de vis
Ce-nunda fata-i veche c-un dureros suras.
Si inima-i batrana din nou o mai inspira
De cugeta lumi noua cum cugeta o lira
Eternele-i armonii ... S-acele canturi pline
De-amor, de inspirar,e le indreptai la mine
Si am urmat cantarii ... fiinta mea apare
S-arunca umbra-i trista pe fruntea ta cea mare.
Gandirile-ti marete in gandul meu cuprind,
La sufletu-ti de flacari eu sufletu-mi aprind...
Caci te iubesc ... Ce vrei tu? Si lacrima ta clara
Preface-eterna-mi noapte in dulce zi de vara.
Si glasu-ti ce patrunde in doliu pan-la cer
Imi da un trai ... in dulcea-i durere, efemer....
O-ndelungeste numai amorul tau cel sfant,
A tale ganduri, visuri, dorinti-s lumea mea,
Sunt umbra a cantarii-ti, o slaba umbr-abia.
O, ma iubeste numai, te rog, cu fiinta-ntreaga
Precum o stea murinda la univers se roaga.
Calugarul
Cand tu zambesti eu tremur, cand tu vorbesti eu tac,
Esti glas gandirii mele ... gandirile-mi displac
De nu sunt ale tale ... si blestem a mea minte
Ca nu e ca si tine senina si cuminte...
Oh, vino! vin s-acuma ... surade-mi, ah! surade
Vorbeste-ncet ... la vorba-ti eu ochii-mi voi inchide,
Caci nu pot deodata cuprinde-a ta frumsete...
De-aud ... nu pot sa caut zambirea blandei fete,
De vad a ta cereasca, armonic-aratare
Urechea mea e surda si gura-mi glas nu are...
O, inger! stea din ceriuri ... nemaigandita! scumpa!
O! sufletul din pieptu-mi spre tine sa se rumpa
Ar vrea ... Dar cine esti tu? O, misca a ta buza,
Esti ingeur-mi de paza, esti Dumnezeu, esti muza?
Chipul
Nu cerceta zadarnic, nefericite ... Taina
E frumusetea vietii-mi s-a sufletului haina.
In taina e amoru-ti ... si-n vecinic intuneric
Va ramanea fiinta-mi pentur-al tau ochi himeric.
Urmeaza-ma in luntea ce dusa e de lebezi
Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi,
Ne-or duce-n departare ... N-auzi un jalnic tipet?
Rasuna lung din noaptea stravechiului Egipet.
(El intra-n luntre. Aceasta e trasa de lebede ... Calugarul sade tinand de mana Chipul, ce sta in picioare)
Regele Somn
Nu stii cine e dansa? Un capat e de ata
Din sufletul naturii care ni da viata.
In orice fiinta este, desi nu stii, ascete:
Nu poti sa stergi viata vu a gandului burete...
Reneag-a ta viata, dispretuieste-o-n piept...
Din raze se incheaga si-ti vine inderept,
Renunti la fericire? Dar ea-i un vecinic vis:
De fuge ziua, vine cand ochii ti-ai inchis.
Oricat te scuturi, oame, nu-ti poti iesi din piele,
Caci te fac jucaria zburdalniciei mele.
Acopere tu ziua cu-a gandului tau ceata:
Eu, vecinic treaz, din visu-ti voi face-o viata.
(cortina cade)
(s-aude de departe, cantand)
Delfinul
Ondina
Cu ochii de dulce lumina,
Cu parul tau, lung, unt ezaur
De aur.
SFARSIT
Andrei Muresanu - Varianta A
Andrei Muresanu - Varianta B
Andrei Muresanu - Varianta C
Aceasta pagina a fost accesata de 2941 ori.
