Decebal - Actul 01 - Scena 02

Decebal - Actul 01 - Scena 02

de Mihai Eminescu


Scena 2


Decebal, Iaromir


Decebal
(intra)
Desi dusman, iti zic: Bine-ai venit!
Eu dusmanii mei nu-i urasc ... ii bat,
Dara invinsi - eu ii iubesc, principe!
Nu crede ca dorinte oarbe-n mine
Dorinti de glorie-mi prescriu pasul:
O tinta am ... si l-a ei implinire
Pe-amici ii chem ... pe inamici izbesc...
Am pronuntat o vorba mare ... Cada!

Iaromir
Da, Decebal ... ca tine-as zice eu...
Se poate insa? ... Un obicei
Vechi si minte il au corabierii...
Ei nu se-ndreapta decat dupa steaua
Care pe cer etern sta la un loc.
Tue sti o stea ... dara te misti ... nu stai.
Eterna-nsa pe cerul Omenimei
Pare a fi o singura ... A Romei...
Tu nu stii ce voiesti ... esti oceanul.
Dorinti fara de margini il ingan,
Racnind inalta bratele-i spumate,
De nori s-anina, -n bolta lumei bate
Salbaticul!' Van fulgere de foc
Apara cerul ... el incredintatu-i
Ca bolta cea albastra e palatu-i,
Cu-asalt el vrea s-o ia ... ca pe-o cetate.
Ranit de fulgere el se-ncovoaie
Si vijelia-l reimpinge-n patu-i,
Apoi adoarme-adanc, copilarosul
Titan ... un cer in fundu-i se indoaie,
Tot ce-a dorit viseaza c-are:
Tarie, stele ... luna drept coroana.
Dormind, murmura, murmurand tresare...
Si cand, trezit, el vede iar ca cerul
La locu-i sta, cum ca nimic nu are
Din santa-i inaltime ... el turbeaza
Din nou ... Astfel sunteti si voi, o daci!
Stiti voi ce vreti: sa coborati vreti cerul
Spre a-l amesteca in visul vostru.
Noi ducem nava poporului nostru,
Oricatusi marea s-ar nalta in sus,
Dupa o stea ce pintre nori patrunde,
Dupa o stea c-etern ramane-n loc.

Decebal
Tu ai gasit-o ... vorba ce ne-nseamna:
Furtuna, da! Oceanul! Vijelia ...
Astazi o lume-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.
Dar mani ea, falnica, cumplit turbeaza
Si misca lumea ei negru mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducand pieirea tarii inmormanteaza...
Azi un diluviu, mane-o murmuire,
O armonie care capat n-are,
Astfel e-a ei intunecata fire,
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasa ce simtiri o sa va-nspire,
Indiferenta ... solitara ... mare!
Astfel sunt dacii: lupta ... s-apoi miere!

Iaromir
Si noi vrem lupta, dara nu pieire.
Si, daca cerul soarta o constela
Asupr-unui popor, nu-l tulburam.

Decebal
Stii tu ce sunt acei pe care-i aperi,
Acei romani? ... Ei sunt tiranii lumei....
Da! Ca amici va leaga-ntai de ei
Spre a va bate-apoi cu vergi de fier...
O, Iaromir ... ai fost vodata-n Roma?
Vazut-ai tu gladiatorii, oamenii...
Oameni ca ei, ca noi ... ba chiar de-ai nostri?
Ca vezi apoi acel popor descult,
Nepasator si schimbacios si rud,
Ce sa aduna de privesc razand
Cum c-animale lupta intre ei
Gladiatorii sclavi ... ce-adesa sunt
Feciori de regi a caror singura
Nenorocire-a fost bravura-n lupta,
Ce nu au alta vina pe-ast pamant
Decat c-au fost ceea ce-au fost ... Vazut-ai
Tu un triumf? ... Vazut-ai regi batrani,
Franti, obositi, adanc nefericiti,
Tragand la car, carul triumfator?
Ti-nchipuiesti mii de mii de ochi,
Reci, nemilosi, privind acel spectacol?
O cruda bucurie inmiita!
Incat nimic nu samana
Nenorociri-adanci in care a cazut aceia
Decat rusinea ce o pat.
Vazut-ai sclavii tu? Ai vazut oare
Ce-ntelepciune, stiinta si lumina
In inima de-oameni care sunt sclavi?
Gladiatori cu corpul sunt aceia
A carora putere este mare,
Gladiatori ai spiritului sunt
Acei a caror minte este mare!
Tot ce-i strain e-al lor - e gladiator.
Si num-acel popor plin de trufie,
Lenes si orb si-nchipuit si rece,
Acea adunatura de talhari!
Dispretuiesc o lume s-o domina.
Ce le e lor nobleta si marire,
Ce l-i lor intelepciune, suflet?
La ei chiar insasi ele sunt prostii
Si pierdici sunt in drumul de marire.
De le gasesc in inamic-l scuipa.
Acei ce domnesc lumea ... sclavi ei insisi
A unuia ... a celui ce-i mai rau,
Mai crunt, mai diabolic, mai tiran!
Astfel ii vezi urmand unul la altul,
Umbre sinistre si rusinea lumei:
Tiberius, Caligula nebunul,
Claudiu, acea jucarie de muieri,
Si Nero ... Si-n fiecare din romani
E samburele-acestor pasiuni:
In apasare el e-un Catilina,
Apasator - e fiecare-un Nero.
Aceasta-i Roma ... E speranta voastra.
Aceasta-i steaua ce va duce nava.

Iaromir
Aceasta-i steaua ce ne duce nava.
Caci te inseli. Sunt rai in Roma,
Ca pretutindeni ... O vreme inalta
Una-i coboara ... asa a fost in lume,
Asa va fi intotdeauna, rege!
Mult rau e-n lume si putin bine.
Dar vei gasi ca vorba nu si-o calca
Dar vei gasi c-amicu lui e-amic.
Dar vei gasi c-un sambur de tarie
Este in inima oricaruia roman.
Din cand in cand zeii coboara-n el...
Poti tu sa spui d-imperatorul de-azi
Ce-ai spus de altii? ... Daca-i spune,
Atunci in viata ta nu l-ai vazut.
Vin rar de-acestia ... insa totusi vin...
Ce unul face ... zeci nu pot strica.
Acesta-i semnul c-un roman o face:
Este eternitate-n fapta lor.
In multe-ti samana el tie, Decebal,
Ca tine ridicat fu din popor,
Ca tine in fruntea armiei fu pus...
Cred in destin ... La pasurile lui
Destinul a vorbit ... Cand era
El in razboi plecat - tot poporul
In Capitol s-adunat la ruga.
Murmurele se ridicau la Joe
Si, tocmai cand cantau Salve-Imperator,
Poarta se da in laturi si Traian
Apare.
In van el in razboaie haina schimba,
In van necunoscut vrea sa ramaie,
Amic si inamic il recunosc.
Se zice cum ca zeii niciodata
Deplin necunoscuti ei nu raman,
Intotdeauna o lumina de-aur
Incunjura-a lor frunte si fiinta.
De-aceea cred ca zeii coborara,
Ca ei traiesc azi intre oameni
Ca Cezari, ca preoti, ca senatori...
Ieri in Olimp ... ei azi-s pe pamant.

Decebal
O, orbire!

Iaromir
Orbire, da, orbire care vede!
O, Decebal, de-ai stii cum se trateaza
La Roma tot razboiul dintre noi!
Copilarii le sunt! Astfel privesc.
Curand si-a veni tie un legat...
Ti-a cere simplu sa ne dai napoi
Tot ce-ai luat, sa ne despagubesti.
Sau atat de simplu iti vor spune
C-ai incetat de-a fi al Daciei rege.
Te-i mania, tu vei striga ... legatul
Doar va zambi la toat-a ta manie.
Iti va lasa trei zile, trei intregi si grele,
Va aparea nepasator si rece,
Va tine toga invartita-n mana
Si te-a-ntreba iar: Pace or razboi?
In van iti chinui sufletul din tine,
Durerea ta, or bucuria, gloria,
Nimic, nimic, pe dansii nu-i atinge.
Crezi tu ca gloria lor proprie-i atinge?
De e sau de nu e ... tot una li-i.
Ei stiu ca vine chiar daca n-o cata.
In asta nepasare-etern aceeasi
Cred a vedea ca slava Romei sta.
Ii vad luptandu-se ei in de ei
Pentru domnia unei luni ce n-o au.
S-atuncea, cred, cand va decide soarte intre ei
Vine de sine dominarea lumei;
Soartei i-e greu ca sa distinga bine
Carui din multi sa dea acea domnie,
Caci fiecare ar putea-o duce:
Aici e lupta, greutatea ei.
Asupra soareti lumei nu se-mbie:
Ea e menita de a fi supusa.
Si fapte cum ca glorie si cadere,
Noroc si fericire, tot ce misca
Un suflet oemnesc, mai nu-i ating,
Incat ei cat-al inimei lor tremur,
In ceva ce pe alt om l-ar ucide,
Unu-n cruzime, altu-n abnegare
Unu-n supliciu, altul in dispret
Si totu-i treaz si indraznet si liber.
Intr-asta ii gasesc ca sunt ca zeii:
Ei nu stiu ce-i mania, ei nu stiu
Ce-i bucuria pe acest pamant
Ce pe-altii ii turneaz' - abia ii misca,
Dureri ce ne-ar ucide - ei surad,
La bucurii ce ne-ar ucide - reci!
Nimic nu li-i destul de mare-n lume,
Nici bunatate nu, nici rautate,
Ce pe noi ne-ar mira ei nu observa,
Ce pe noi ne-a uimit gasesc firesc.
Unde gasesc ei acea coarda mare
Ce-i pune-alaturi cu tot ce-n natura
E mai suberb, mai fara mila? 'n ei.
Nenorocirea lor, daca o simt,
E-astfel c-un om nu ar putea purta
Sau, de-ar putea, el ar cadea desigur,
Ar nebuni sau s-ar facea meschin.
Si obiectul bucuriei lor
Trebui sa fie astfel incat un alt om
N-veci a pricepe nu va putea.
Tot, tot ce vrei poate-un roman sa fie,
Un tigru, un leu, un serpe, un tucan
Un virme nu. Pe cand cei mai multi oameni
Nenorociti fiind isi schimba lumea
Simtirei lor - din mari devin ei mici,
Din rai ei devin buni, din buni iar rai -
Romanul, daca-i rau nascut,
Rau a ramas pana l-al lui mormant.
Nu e schimbare in acest metal,
Nu e schimbare in aceste inimi:
Neron in leagan e Neron pe tron.
Cum se anunta ei astfel si vin
Daca e bun e bun, de-i rau e rau,
Dar totdeauna nemodificabil.
De-aceea nu le pasa de virtute,
De viciu nu, de-ntelepciuni, marire,
Ei sau le au sau nu le au - pe veci.
De-aceea-au dreptul ei de a surade
Cand vad pe-un biet ferman ca-si pune totul,
Persoana chiar, pe un arisc in joc.
Romanul pune glubu-ntreg si-l pierde,
Pe sine-n veci. Caci, el fiind, il ia
Ce mic trebui sa fie-un om cand insusi
Parerea ce o are despre el e astfel
Incat se pune el pe el in joc.
Pamantu-ntreg n-are valoarea unui,
Unui roman. De-aia din ei oricare
Zice: Ori Imperator, ori - nimic.
Este ceva intunecos si mare
Si simti ca lumea toata e in el
Si totusi lumea toata nu-l plateste.
Pentru ca nu-iin stare de-a-l schimba...
Cu ei alaturi sa ma lupt imi place
Nainte-invingeri, indaratu-mi pace!

Decebal
O! adorati in el zeimea voastra,
Din asti tirani faceti un ideal:
Nu in ei insii e marimea lor,
Este in slabiciunea voastra.

Iaromir
Te inseli!
Iti place-a te-nsela - sau nu-i cunosti.
Stii tu cine a fost Hanibal? - Un zeu...
Cand armiile lui corona Alpii,
Cand oaste dupa oast-era batuta,
Cand Roma singura - o Niobe -
Plangea copiii ei; pe piete, pe strade
Urlau femeile, strigau copiii,
Cand tot era pierdut ... ce faceau ei?
Ce faceau atunci acei mosnegi senatori?
Prea vechi pentru a merge in razboi,
Dar neschimbati prin rau si nici prin bine?
In zgomotul a unei lumi murinde,
In tipet, vaiet, in suspin, in moarte
Ei reci decid: Cartagina sa moara.
Ei erau slabi, pierduti, invinsi.
Intreab: Unde-i Cartago? - Urma nu-i.

Decebal
Taci, admirarea ta e o turbare,
Nu sunt dator sa crut turbarea ta.
Tu uiti cui ii vorbesti ... lui Decebal,
Al Romei inamic neimpacat.
Nu fa sa uit ce eu respect in tine:
Pe prinsul - nu ... pe oaspetele meu.

Iaromir
Nu-s prinsul tau ... Caci pentru a ma prinde
In lupta dreapta ai fi trebuit
Razboi ca sa declari romanilor.
Eu sunt amicul ... sunt supusul lor.
Razboiul tau chiar este o revolta,
Tu insuti la Traian ai genuncheat,
Tu i-ai jurat amicilor amic,
Dusmanilor dusman sa fii:
Unde ti-e juramantul, Decebal?

Decebal
Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-n jos
Si nu starni mania mea ascunsa.
Nu sunt supusul lor ... nu voi sa fiu!
Dac-am jurat, ce-ti pasa c-am jurat?

Iaromir
Asculta. Eu nu sunt razbunator,
Dusman nu-ti sunt ... eu te iubesc ... ma crede.
Eu voi uita de vrei sa-ndrepti si tu
Senatului pan-acuma nu m-am plans...
O stiu ... nu-ti pasa ... de m-oi plange chiar.
Gandeste numai la un singur lucru:
Daca ma plang razboi ai, de nu - nu.
Sta inca-n mana ta sa decizi tu.
Sta inca-n mana ta sa te prepui
De ma slobozi ... eu voi privi atuncea
Razboiu-ntreg de-o lupta voiniceasca
Unde puterile-ncercaram doi
Si unde eu conced ca esti mai tare.
Din asta vezi ca eu nu te urasc.
Dar daca-s prinsul tau eu...

Decebal
Vom vedea.
Esti prinsul meu si nu esti ... Dac-ai vrea...
Atunci demult n-o ai mai fi...

Iaromir
Pricep,
Desi urasc ca o pricep ... Desi
Credinta mea ma-nvata intr-alt fel...

(Iese)





Decebal - Actul 01 - Scena 01
Decebal - Actul 01 - Scena 02
Decebal - Actul 01 - Scena 03
Decebal - Actul 01 - Scena 04
Decebal - Actul 01 - Scena 05
Blestemul lui Decebal
Actul din urma


Aceasta pagina a fost accesata de 303 ori.
{literal} {/literal}