Decebal - Actul 01 - Scena 03

Decebal - Actul 01 - Scena 03

de Mihai Eminescu



Scena 3


Decebal, Celsus, Un pagiu


Decebal
Nebun admirator ... El uita cum ca
Am omorat pe Oppius Sabinus,
Ca Moesia a fost in mana mea,
Ca pe Corneliu Fuscu l-am invins,
C-ai Romei vulturi i-am avut in mana
Ah! cum credeam la prima mea sculare
Ca-n soarta lumei am s-aduc schimbare.
Asa sunt toti ... uititi ... Uit' ca Domitian
S-a speriat de zmeii Daciei,
Ca-nvins serband batjocuri de triumf
Mie-mi platea tribut ... Ca chiar acela
Carui azi templu-i ridicara - un zeu...
Ca Nerva chiar mie-mi platea tribut.
Imi trebui sa-i inving din nou ... o data,
O data numai ... si s-o stinge basmul
Despre menirea lor in asta lume.
O! nu stiti voi ce insemneaza asta
Cand leul si-a-nfipt gheara in titani!
Ah! leul codrilor fara de tine,
Ast rege mandru ca a lui paduri,
Rece ca cremenea stancelor lui,
Si-a-nfipt odata gheara lui de fier
In asti tirani ai Romei si a supt
Din sangele lor crud ... si-a-nnebunit,
A-nnebunit de ura si turbare
Si viata lui e un vis fioros:
In veci il urmareste umbra Romei,
In veci i-e sete de-acest sange lui.
Taci, inima, -n curand ti-i stinge setea.

Celsus
Da, da! Si-a stinge setea ... dar cu moarte.

Decebal
Ce zici, cu moartea! Moartea? Nu... Cum poti
Sa zici ca moartea m-a putea atinge
Pe mine, ce-am o suta de viete?
Si totusi acest cuget ma-nstreina!
Ce este moartea? ... Pot sa mor indata
Far-a ma fi razbunat? Pot? Nu, nu!
Nu pot - caci nu o voi. Nu voi sa mor,
Pricepi tu? ... Este asa de dulce viata,
Asa de dulce etse razbunarea...
Ce ma-nspaimantati? Tu esti copil ... batrane.

Celsus
Sunt un copil. Am ochii de copil
Vad lucrurile astfel precum sunt,
Ah, Decebal, cat chin e-n asta lume,
Viata ei este un spasm lung,
Totul e marginit - durerea nu.
Un singur lucru e mai bun ca viata,
Pentru ca nu-i nimic, nimic chiar: moartea.
Ah, cum nu suntem pe atunci pe cand
Nici fiinta nu era, nici nefiinta,
Nu marea aerului, nu azurul,
Nimic cuprinzator, nimic cuprins,
Nu era moarte, nemurire nu
Si fara suflet rasufla in sine
Un ce unic ce poate nici n-a fost!
Dar vai! un sambure in acel caos,
Miscandu-se rebel, a nimicit
Eterna pace si de-atunci durere,
Numai durere este-n asta lume...
Unde e starea ceea unde zeii
Nu existau, nici oameni, nici pamant,
Pe cand acea fiinta ne-nteleasa
Nu-si aruncase umbrele in lume?
Umbrele ce sunt: moartea si nemurirea.
Ah! el si-a dat foc sie insusi, crudul,
Si arderea-i eterna suntem noi.
Cand se va arde-acest pamant cu totul,
Cand s-a-nnegri ceirmea cea albastra,
Cand va incepe ca sa curga sange
Din stele si din soare, cand fiinta
Ne-om mantui - ne-om stinge pentru veci.

Un pagiu
Legatul Romei.

Decebal
Cum ... asa de iute!

Celsius
Ura e repede, o Decebal!








Decebal - Actul 01 - Scena 01
Decebal - Actul 01 - Scena 02
Decebal - Actul 01 - Scena 03
Decebal - Actul 01 - Scena 04
Decebal - Actul 01 - Scena 05
Blestemul lui Decebal
Actul din urma


Aceasta pagina a fost accesata de 236 ori.
{literal} {/literal}