Moartea lui Ioan Vestimie - Partea 01

Moartea lui Ioan Vestimie - Partea 01

de Mihai Eminescu


1.

Ioan Vestimie nici nu era predispus sa fie vrun om mare, nici pretindea sa fie. Se poate insa ca era mai lipsit de invidie decat altii, ca recunostea cu multa usurinta meritele altora si nemeritele sale, din care cauza lumea-i zicea ca e un spirit observator, desi nu stim ca fineta de observatiune si reumatismul unit cu bataie de inima sa fi stat vrodata in legatura. Avem cu toate acestea sa ajungem la halul moral in care justitia pur si simplu a vederii sa treaca drept spirit de observatie... dar nu e vorba de asta.

Vorba e d(e) Ioan al nostru, care-n toate zilele isi urma regulat drumul de la casuta lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colt, unde citea jurnale ilustrate, de-acolo la birt, de la birt acasa, fara ca in aceasta circulatiune a mersului sau sa se 'ntample vro intrerupere sau iregularitate, pe cand, din contra, in pulsatiunea si in bataile inimei sale se 'ntamplau foarte des iregularitati .

Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la (o) vreme incoace Ioan, care avuse o memorie splendida, incepu s-o piarda incetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntimplat ca 'ntr-o seara, voind sa scrie o epistola unei fetite blonde, pe care o iubea cu credinta de 16 ani si mai bine, sa-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dictionar de nume proprii, a alaturat terminatii de nume femeiesti la orice litera a alfabetului, in zadar, numele ei a ramas uitat.

Prima lui idee a fost ca poate ar fi fost lovit de-o afazie partiala, c-a uitat o litera din alfabet, a doua ca in vasele craniului ar fi capatat o umflatura care-i apasa creierul si multe idei ipocondriace ii venira lui Ioan Vestimie. Opinia noastra este insa ca Ioan inchisese prea de timpuriu cahla de la soba si ca-1 durea poate capul.

Dar aceasta nu era, se vede, ideea lui. El se culcase si 'ncepu a simti o stranie amorteala in bratul drept. Desi era hotarator treaz, nu-i era cu putinta sa miste acel brat. Apoi urma amortirea piciorului stang , apoi adormi in sfarsit.

Dar mult n-a tinut somnul lui. El s-a sculat foarte usor si atit de sanatos din patul lui precum nu se simtise nicicand; inima lui ii batea cu vioiciune si caldura, pasul era usor ca acela a unei ciute. Erau 10 ceasuri inaintea miezului noptii. El se 'mbraca repede si pleca in oras, intra in cafeneaua sa obicinuita si 'ncepu sa rasfoiasca jurnalele .

Ceea ce i se parea ciudat din cale-afara e ca stalpii de cafenele ii luau jurnalele din mana fara ca sa-l mai intrebe, multi din ei nici pareau a-l vedea, numai unii, si anume aceia cari se deosebeau prin fineta palorii lor sau prin ochii prea adanciti in cap, se uitau la dansul si suspinau. De ce acesti oameni ii erau cu deosebire simpatici nu stia nici el.

La apropierea miezului noptii el simti o usoara neliniste. Plecand din cafenea, unde prin exceptie nu avuse nici cafeaua lui neagra, el isi arunca privirea pe unul din jurnalele de seara si vazu cu mirare urmatorul lucru :

Aflam ca astazi, la 7 ore de seara, d. Ioan Vestimie a incetat din viata in urma unei violente batai de inima. Nu putem decat sa deplangem moartea prematura a unui tanar care, pe langa un caracter solid si demn de toata increderea, mai avea un spirit fin de observatie si multa dreapta judecata.


El nu-si putea explica cine-i jucase festa ca sa-l anunte drept mort prin ziare. Iesind pe ulita, o luna plina de toata frumusetea impanzea cu razele ei turburi - stravezii oriunde gasea loc prin intunerecul ulitelor. Ici batea intr-o firma de croitor, dincolo prin ferestile inchise a unui salon desert, intr-alt loc pe zidurile lungi si albe a unei curti de biserica, curat o frumusete de luna.

El se mira si de aceasta lumina nepomenit de dulce, dar si de usurinta cu care imbla el, pana ce in sfarsit ajunse acasa si se culca. Se vede ca 'ncepuse a miji de ziua, caci cucosii cantau si el adormi adanc, foarte adanc, de asta data fara sa-i pese de cancelaria lui de mani sau de alte treburi. in somnul lui cel adanc auzea insa mormaind primprejurul (sau) ca niste roiuri de albine, dar foarte trist, foarte melancolic. De mai multe (ori) voise sa-si scuture capul, s-atunci, incordandu-si vederea, zarea o multime de lumini aprinse, dar apoi recadea repede in somnul lui adanc si nu mai pricepea nimic (din) acel murmur misterios si tanguitor de roi.





Moartea lui Ioan Vestimie - Partea 01
Moartea lui Ioan Vestimie - Partea 02
Moartea lui Ioan Vestimie - Partea 03


Aceasta pagina a fost accesata de 1038 ori.
{literal} {/literal}